Institutia ORNISS-ului, nascuta în chinuri la cererea NATO cu destinatia de a da certificate de securitate persoanelor care urmeaza sa intre în posesia secretelor Aliantei Nord-Atlantice, a fost însa transformata într-una de verificare a tuturor celor care ar putea ajunge la informatii care vizeaza "siguranta nationala".
Povestea înfiintarii ORNISS este încalcita si ascunde, în spatele nenumaratelor hotarari de guvern, ordonante si dezbateri ale CSAT, interese divergente ale factorilor de decizie în stat.
Astfel, în prima instanta a fost creata, prin Legea informatiilor clasificate, Autoritatea Nationala de Securitate care a functionat o perioada scurta si a fost subordonata Ministerului de Externe. Dupa cateva luni, Autoritatea a fost desfiintata si în locul ei a fost pus pe roate ORNISS, sub directa subordonare a primului ministru. In acest fel, seful guvernului are control direct asupra persoanelor care vor fi declarate apte sa intre în posesia documentelor NATO si ale celor care contin secrete de stat.
Problema este însa ca, sub pretextul verificarilor pentru NATO, ORNISS va lua la purecat si institutii care nu au nici o legatura cu secretele Aliantei. Cum este cazul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Momentan, membrilor CNSAS li s-a interzis accesul la dosarele fostilor ofiteri de securitate susceptibili ca ar fi facut politie politica sau au spionat împotriva statelor NATO, pe motiv ca nu au avizul ORNISS. Ca si cum dosarele de dinainte de 1989 ar putea contine cu adevarat lucruri care sa aiba legatura cu siguranta nationala.
Sub aceasta umbrela însa, autoritatile de la Bucuresti nu fac decat sa sporeasca banuieli mai vechi, si anume ca profesionistii Securitatii lui Ceausescu au înca atributii în structurile actuale si ca deconspirarea lor ar avea legatura cu siguranta nationala.
Practic, siguranta nati