- Social - nr. 119 / 20 Iunie, 2003 alta lege antiromaneasca a fost si cea electorala, din 1868. Ea continea prevederi discriminatorii pentru Transilvania, unde doar 3,3 la suta din populatie avea drept de vot (censitar), in timp ce in Ungaria de acest drept se bucura un procent de 6,5 la suta! La fel de discriminatorie a fost si legea instructiunii publice, din 1868, care a dat dreptul statului sa intervina brutal contra drepturilor culturale ale nationalitatilor. In 1879 s-a votat legea pentru introducerea obligatorie a studierii limbii maghiare chiar si in scolile confesionale. Printr-o alta lege data in 1891 s-a introdus limba maghiara si in gradinite, urmarindu-se, in mod perfid, ca inca de la cea mai frageda varsta limba materna sa fie inlocuita cu limba oficiala a statului. Concomitent s-a actionat pentru reducerea continua a numarului de scoli ale nationalitatilor, astfel incat procentul acestora a scazut de la 58 la numai 14 la suta, in perioada, 1889-1892. De-a dreptul draconice pentru invatamantul romanesc din Transilvania au fost Legile Apponyi, din 1907, ele constituind apogeul politicii de maghiarizare. Ele au dat dreptul guvernului de a desfiinta imediat orice scoala, daca acest lucru era reclamat de "interese superioare de stat"! Invatatorii au fost obligati sa-i educe pe elevi, indiferent de etnie, ca ei apartin natiei maghiare, ceea ce l-a determinat pe celebrul romancier rus, Lev Tolstoi, sa afirme, intr-o scrisoare trimisa revistei unguresti "A hir": "Ceea ce e mai trist e faptul ca in strainatate contele Apponyi are reputatia unui pacifist, pe cand in Ungaria el nu recunoaste nemaghiarilor nici macar calitatea de oameni. Orice persoana cu mintea sanatoasa trebuie sa smulga de pe fata acestui om masca sa mincinoasa, pentru a arata lumii intregi ca nu este un binefacator, ci o pasare de prada." Legile Apponyi au avut un efect dezastruos asupra