Asistam de cateva zile la un scandal de proportii intre tabara judecatorilor si tabara procurorilor. Neintelegerile si loviturile date reciproc de cele doua tabere erau de mult de notorietate, dar niciodata razboiul nu s-a dus in termeni atat de duri si, in plus, cu cartile pe fata, sub ochii unei tari intregi. Haosul si neintelegerile dintre cele doua tabere au fost scoase la suprafata de doua situatii : iminenta limitare a competentelor procurorului general in materie de recursuri in anulare, decizie luata de insusi ministrul Justitiei, si lovitura de teatru in cazul Ciuca. De altfel, cazul judecatoarei Andreea Ciuca, fostul presedinte al Tribunalului Targu Mures, pare sa confirme falimentul sistemului judiciar din Romania si, totodata, vine sa intareasca sentimentul de neincredere al majoritatii populatiei in actul de justitie. Pentru ca la arestare sunt necesare aceleasi proceduri si aceleasi dovezi si in cazul unui criminal, al unui violator, si in cel al unui magistrat corupt. O afirmatie-soc a facut avocatul Doru Viorel Ursu, primul ministru de Interne post-decembrist al Romaniei : “Din pacate, vor mai exista arestari de genul «Andreea Ciuca» pentru a spune ca ne luptam cu coruptia, cand de fapt (...) ea este in sfere mult mai inalte, care se protejeaza tocmai prin reactii de acest gen”. Deci, practica este cunoscuta si in sfere inalte si nici nu exista speranta de a fi indepartata in viitorul apropiat... In aceasta perioada in care Justitia este invinuita de prea multa clementa in ceea ce ii priveste pe marii infractori acuzati de coruptie, arestarea unui judecator in conditii neclare e ultimul lucru care lipsea. Perceptia omului de rand e simpla : un judecator, acuzat de coruptie, este arestat si, dupa cateva zile de presiuni, este pus in libertate. Il mai intereseaza pe acest om simplu daca acuzele puse in carca judecatoarei pot fi probate sau nu, il intere