Duminica de vara in Calinesti. Chiar daca Maramuresul isi pierde pe zi ce trece imaginea ancestrala dupa care oftam, (trecutul lui, compus din case, porti si biserici de lemn, costume populare si obiceiuri stravechi), maramuresenii sunt asa cum au fost totdeauna: ospitalieri, generosi, bucurosi de v...

Duminica de vara in Calinesti

Chiar daca Maramuresul isi pierde pe zi ce trece imaginea ancestrala dupa care oftam, (trecutul lui, compus din case, porti si biserici de lemn, costume populare si obiceiuri stravechi), maramuresenii sunt asa cum au fost totdeauna: ospitalieri, generosi, bucurosi de vorba si de petreceri. O prezenta sarbatoreasca, luminoasa ca vara din sufletul lor

Ceasul cu trenulet

Este duminica dupa amiaza, ploua incet si un cocon de trei-patru ani, ferchezuit in port popular, a pornit de mana cu mama lui pe strada principala din Calinesti. Satul se afla pe Valea Cosaului, inconjurat de dealuri mici, pline cu verdeata, capite de fan si gradini bogate, ingrijite cu drag. Tot pe coline, printre brazi, in stanga si in dreapta, se afla mandriile satului, doua biserici din lemn, vechi de secole, inconjurate de cimitire ce se intind printre ierburi si copaci. Ambele inchise, din pacate, de cand slujbele se tin la biserica noua, din piatra. Biserica de la Caeni a fost adusa bucata cu bucata de pe dealul Manastur, acum sase secole, cu carute cu boi si reprezinta, prin pictura interioara pe lemn, o adevarata minunatie. Se spune ca, porniti in cautarea unui loc bun pentru biserica, oamenii s-au oprit pe acel deal in momentul in care lumanarile pe care le aveau in maini s-au aprins de la sine...

Pe strada principala, peste drum de o casa din lut, veche de o suta de ani, vopsita in albastru, troneaza o poarta mandra din lemn, care inchide vederea spre curte. "Aici nu mai sta nimeni!", spune cineva, insa poarta se d