Povesti de dragoste. Eminescu la Manastirea Varatec . - Pe urmele poetului, in fortareata de maici a Varatecului -. Putin, despre iubire. Undeva, pe un deal inflorit, deasupra satului manastiresc al Varatecului: veranda alba, cu maghiran sub stresini, doua fotolii moi, intre ele cu o masuta rotunda. D...
Povesti de dragoste
Eminescu la Manastirea Varatec
- Pe urmele poetului, in fortareata de maici a Varatecului -
Putin, despre iubire
Undeva, pe un deal inflorit, deasupra satului manastiresc al Varatecului: veranda alba, cu maghiran sub stresini, doua fotolii moi, intre ele cu o masuta rotunda. Din capul holului se apropie pasi. Bondarii si greierii si florile coapte rasuna tot mai asurzitor, de parca intreaga pajiste din fereastra ar fi navalit inauntru. Si, in cele din urma, apare ea, pasind greu, sprijinindu-se cu o mana-n manerul ros de ani al bastonului, cu cealalta - de bratul unei maici invelita in falduri negre. E Zoe Dumitrescu Busulenga. Academiciana. Inegalabila.
De peste un sfert de veac s-a retras aici, in munti, printre calugarite, vietuind simplu, asemeni lor. Fericita! De la fereastra odaii sale poate vedea in fiecare dimineata, pe un alt varf de deal inflorit, pe dealul de peste paraul Tigancii, poate vedea in fiecare dimineata pe dealul acela casuta celui pe care il numeste si azi, cu glasul ei gros, nazal, aristocratic: "Eminescu, iubirea vietii mele...". Acolo a scris "Calin".
***
Nu intreb dintru inceput despre Eminescu. Intreb despre Varatec sau mai degraba asa, despre iubire. Iar ea, doamna, isi invarte un inel in carnea degetului subtire, il invarte tare, de parc-ar vrea sa se raneasca. Si inteleg: "Da, puteti sa ziceti ca sunt necrutatoare cu amorurile astea frugale ale oamenilor de azi. O sora a bunichii, femeia care m-a crescut si m-a educat in toate cele ale spiritului
