Dana Dascalu are 4 clase, 37 de ani si o carte de poezii publicata deja. Ea este paralizata de la git in jos de cind s-a nascut. Aduna in minte material pentru o carte, apoi il dicteaza. Acum mai are in cap 130 de poezii noi, pregatite pentru al doilea volum. O copila, o adolescenta, o femeie, toate inchise intr-un trup de 37 de ani. Si toate purtind acelasi nume, Dana Dascalu, un locatar pe viata al Centrului de Ingrijire si Asistenta Sociala Hirlau. Ce inseamna viata pentru aceasta femeie paralizata de la git in jos si ajunsa printr-o minune la virsta de 37 de ani este greu de descris in cuvinte, desi tot cuvintele au fost acelea care i-au redat speranta si credinta in Dumnezeu. Lipsita de la nastere de posibilitatea de a merge sau de a-si misca macar miinile, Dana a descoperit ca existenta ei are un sens: primul sau volum de versuri, "scrise" doar in minte, a iesit de sub tipar acum doi ani, iar acum il pregateste pe urmatorul. Pina in urma cu doi ani, viata Danei Dascalu in Centrul de Asistenta si Ingrijire Hirlau parea sa nu mai aiba nici un sens. Traiul zilnic impartit intre scaunul cu rotile si patul din camera era parcurs cu lungi perioade de depresii nervoase. Si atunci s-a produs miracolul. Dana si-a vazut implinit cel mai drag vis: tiparirea primului sau volum de poezii, dupa mai bine de 25 de ani de cind s-a apucat prima oara sa "scrie" in minte primele versuri. Nici ea nu-si poate explica de unde i-a venit darul acesta, pentru ca singura poezie pe care a citit-o a fost "Luceafarul", de Mihai Eminescu, iar alte carti nu a deschis. "Inainte de a face poezii, nu vedeam in jur decit boala, suferinta. Poezia insa mi-a deschis noi orizonturi. Mi-am dorit intotdeauna sa fac ceva. Si cu gindul asta am luptat mereu, pina am gasit in poezie sensul meu in viata", spune zimbind. A dictat poeziile unui prieten A inceput mai intii cu citeva versuri pe care a descoperi