Stefan AGOPIAN
Fric
Postfata de Petru Cretia. Editura Polirom, Colectia „Fiction Ltd“, Iasi, 2003, 164 p., f.p.
Dupa o indelungata absenta editoriala – intrerupta, dupa 1990, doar de aparitia Insemnarilor din Sodoma (1993), a volumului de teatru Republica pe esafod (2000) si a citorva reeditari –, Stefan Agopian revine in prim-plan cu o carte provocatoare, stranie, insolita, aparuta intr-o colectie de „clasici alternativi“ ai prozei contemporane a Editurii Polirom, ce se anunta de pe acum redutabila. Inceput in 1985 si abandonat in 1994 – cind textul a fost publicat de George Balaita in revista Arc, cu o prezentare a regretatului Petru Cretia –, microromanul Fric a fost incorporat in cele din urma intr-un volum amfibiu, scris pe pragul dintre doua epoci. De fapt, si celelate doua volume publicate dupa 1990 erau „recuperate“ dintr-un alt timp istoric: Republica pe esafod recicla, in varianta dramatizata, citeva proze mai vechi, iar Insemnarile din Sodoma, scrise intre 1969 si 1971, ar fi trebuit sa fie volumul de debut al prozatorului...
Cele nici 80 de pagini ale lui Fric, unele pagini albe cu citeva rinduri de text ritmate poematic, ar fi putut cu greu alcatui singure o carte. Din fericire, situatia a fost salvata – editorial vorbind – prin ideea includerii ca bonus a citorva povestiri „erotice“ cu caracter speculativ publicate in ultimii ani prin diverse reviste „comerciale“. Vreo doua-trei au fost prezentate si in cadrul unor lecturi publice desfasurate la Muzeul Literaturii Romane. Inteligenta si instinctul artistic al lui Stefan Agopian au gasit – sa recunoastem – o solutie ingenioasa in aceasta arhitectura alcatuita mai mult din goluri decit din plinuri, o opera deschisa, in miscare. Paginile sint ornate, spre „autentificare“, cu citeva facsimile de scrisori si pagini manuscrise, carora li se adauga: o harta de epoca