Dupa ce mai bine de un deceniu s-a lasat absorbita de activitatea jurnalistica, Gabriela Adamesteanu s-a hotarit sa se intoarca la literatura, readucind in atentia cititorilor de azi volumele de povestiri si nuvele publicate pina in 1989. Cum primul pas a fost facut in 2002, cu Daruieste-ti o zi de vacanta, aparut la Editura Paralela 45, Gabriela Adamesteanu „recidiveaza“, iata, cu acest roman la originea caruia sta nuvela omonima inclusa in 1989 in Vara-primavara: Dialog si Intilnirea – „o povestire, un roman“, dupa cum se precizeaza pe pagina de garda. Fata de nuvelele retiparite in Daruieste-ti o zi de vacanta, preluate din editiile anterioare fara nici o modificare, Intilnirea a fost regindita in intregime, dobindind astfel statutul unui roman experimental.
In ce consta noutatea acestor pagini in contextul prozei Gabrielei Adamesteanu? Formula stilistica la care recurge autoarea este aceea a unor naratiuni poematice, al caror ritm surprinde, fidel, sincopele unor destine in deriva. Fara sa abandoneze tematica realitatii cotidiene din perioada comunista, prozatoarea renunta la naratiunea la persoana a III-a – frecventa in povestirile din Daruieste-ti o zi de vacanta –, preferind sa transcrie cind monologul intermitent si monoton al unui barbat profund nemultumit de sotia sa, ca in Dialog, cind fluxul neintrerupt al constiintelor unor personaje diverse, ale caror miscari launtrice sint, in fond, ecouri ale unor evenimente exterioare, reconstituite, ca intr-un puzzle, din perspective diferite. Autoarea Diminetii pierdute nu mai pastreaza de aceasta data nici macar aparenta tipografica a prozei realiste, structura poematica intrinseca a celor doua texte fiind potentata si de dispunerea lor in pagina, reflex grafic al ritmului interior al frazelor.
Ca si in cazul reeditarii, dupa 1990, a romanelor Drumul egal al fiecarei zile si Dimineata pierduta
