In mai toate discutiile publice, atunci cand vine vorba despre cauzele intarzierilor economice, civice si chiar ideologice de care sufera Romania comparativ cu restul Europei, actorii dezbaterilor arunca vina pe "mentalitate". Trebuie schimbata mai intai mentalitatea oamenilor, se spune. Acest termen s-a furisat pe scena si aduna laurii, cu o bucurie rautacioasa, ca orice cuvant cu o semnificatie ambigua, caci in spatele lui realitatea lucreaza subversiv. Mai nou, toti spectatorii jocului mai mult sau mai putin democratic din Romania ultimilor ani au inchiriat si ei explicatia cu pricina si o pun pe tapet in vorbaria lunga de la scara blocului, la bodega din cartier, in troleibuz sau la cozile care inca mai exista mai ales la ghiseele institutiilor publice. "Pana nu se va schimba mentalitatea, nu vom ajunge nicaieri, domnule!". In timp ce pentru politicieni si alti factori responsabili de buna functionare a aparatului administrativ e o ultima scuza a nerealizarilor, oamenii de rand se ascund in spatele "mentalitatii gresite" pentru a-si camufla frica ancestrala de nou si greutatea cu care se cupleaza pe realitatile unei lumi prinse in nebunia unei evolutii necontrolate. In fapt, problema e dureros de simpla: aparatul administrativ s-a incurcat in propriile-i rotite, se screme, da rateuri si nu e in stare sa raspunda necesitatilor contribuabililor. Privim cazuti in extaz spre aparatul administrativ al tarilor vest-europene si exclamam exact precum gospodina dintr-un stupid clip publicitar la un detergent: "Imi place", atunci cand e intrebata daca ar vrea un produs calitativ la un pret mic. In teren, totul e facut parca sa te descurajeze, dupa un model birocratic copiat parca din romanele lui Kafka, ca tot sunt ele atat de citate! Zilele trecute ne-am lovit de un astfel de caz, banal in sine, dar care tradeaza lipsa de eficacitate a sistemului. Un grup de locatari dint