Chiar si-asa, scrisa pe genunchi, într-o romaneasca aproximativa, Constitutia tarii a fost, timp de 12 ani, cand ignorata, cand violata în primul rand de cei care o dictasera. Politicienii si-au dat mana, din nepasare sau prostie, pentru a vota legi care reinterpretau datoriile si limitau drepturile. Au fost si arbitri si jucatori, au condus de la Cotroceni sau de la Guvern treburile la partid, în Parlament sau prin tribunale. Separarea puterilor în stat a fost, vreme de 13 ani, o gluma a democratiei de tip FSN, PSDR, PSD.
Pentru a arata ca tot ei fac jocul politic, atunci cand e vorba despre legea fundamentala, ortacii lui Iliescu si-au impus, si de asta data, propria lor versiune constitutionala. Discutia a început acum aproape doi ani, cand Adrian Nastase a vorbit, mai degraba visator, despre necesitatea ca legea fundamentala sa fie modificata. Cu totii s-au gandit ca va fi rescrisa legea tacerii, pentru ca din partid începusera sa se scurga informatii, însa era vorba, de fapt, despre legile psihanalizei.
Adrian Nastase voia sa-si schimbe relatiile cu tatal lui spiritual, Ion Iliescu. Ar fi vrut, de pilda, ca Ion Iliescu sa ramana la Cotroceni. Un fel de pensionar care-si plimba bastonul de presedinte într-un palat cu un personal mult redus. Unicul locatar al unui azil de lux, cu ziduri înalte pe care artrita si reumatismul îl opresc sa le sara.
Ar fi fost posibil, cugeta Adrian Nastase cu glas tare, ca sa-l auda tataia ca nu mai e arogant, ca statuia celui mai democrat secretar de judeteana sa domine în continuare scena politica. E drept, înghetat într-o vitrina cu alarme sonore si pazit de hoti si imprudente de un premier cu puteri sporite. Intr-o alta versiune, presedintele ar fi urmat sa fie ales de Camere, adica sa fie unul dintre cei mai silitori parlamentari, fruntas în productia de legi. Presedintele PSD sustinea ca se discuta la parti
