Purtand doar vina de a se fi nascut, prea multi copii sunt condamnati sa traiasca departe de cei care le-au dat viata. Pentru ei, casa de copii este singurul camin pe care il cunosc. Un astfel de exemplu, din sutele de care ne lovim zilnic, am intalnit la Banloc. La nici 30 de ani, sotii Ciobu si-au asumat aducerea pe lume a patru copii, desi nu au un acoperis deasupra capului si nici un loc de munca stabil. Realizand ca misiunea de parinte nu este tocmai usoara, imediat dupa nasterea primelor doua gemene, mama, Maria, de 22 de ani, le-a abandonat in spital. De atunci nu mai stie nimic de soarta lor. La mai putin de doi ani a dat nastere unui baiat, Nicolae, acum in varsta de aproape cinci ani. El este singurul care a avut privilegiul de a creste in familie. Daca poate fi numit noroc faptul ca este alaturi de mama si de tatal lui, dar este privat de un trai decent, de o minima bucurie. Satenii au crezut ca sotii Ciobu au revenit la sentimente mai bune si pot fi considerati parinti in adevaratul sens al cuvantului. In urma cu doi ani si jumatate, Maria a mai nascut o fetita pe care a abandonat-o insa in spital. Ajunsa intr-unul din centrele de plasament din Timis, copila a avut norocul sa fie data in plasament familial. Avea o familie, putea sa spuna cuiva mama. Fericirea ei a luat insa sfarsit in urma cu doua luni, cand, intr-un acces de dragoste, Maria Ciobu si-a adus fiica acasa. Facandu-i-se mila de cei doi soti, familia Sicreriu le-a dat voie sa locuiasca intr-una din anexele casei. “Asta iarna stateau sub un pod din comuna. Erau inghetati de frig si mi-a fost mila de copil, mi-a fost frica sa nu moara. Nu pot sa inteleg cum bunica ei, care locuieste in Banloc, poate sa doarma linistita cand stie ca nepoata ei nu are unde pune capul noaptea”, spune Eugenia Sicreriu. Ceea ce trebuia sa fie un moment important pentru familie si, implicit, pentru fetita s-a transfor