Am mai spus-o: am fost (destul de mult si la varsta - chiar si grad! - destul de fragede!) ins cu... anticamera “dotata” cu secretara. Ca astfel de sef m-am straduit (dar n-am reusit) sa nu fac oamenii sa astepte, sa-si iroseasca, in fata unei usi capitonate, sperantele si timpul. Eu insumi (atunci, mai putin, iar acum, cu nemiluita) am suferit si sufar acelasi tratament. (Nu, nu judec doar din punctul meu de vedere, ci si din al celui de dupa anticamera, tracasat de telefoane - vreo 5-6! - de vizitatori ierarhici si de... neaveniti, bulversat deci, incat timpul liber si-l transforma in timp de lucru!). Nu pot, insa, sa accept invitatiile, programarile, chemarile la date fixe si ore exacte, care nu se respecta. Am consumat timp (fertil) si nervi (utili) facand anticamera la ordin, chemat sa astept sau sa constat absenta, indisponibilitatea chematorului sau inutilitatea, desuetitudinea convocarii mele. ª-atunci cum sa ma abtin sa nu spun ca sunt unii sefi care-si fac un obicei din a-si pune subalternii in postura (umilinta) de asteptatori? Or fi crezand cei ce-mi papa timpul astfel ca-mi iau posibilitatea (temporala) de a mai scrie, cum am jurat, tot ce vad si doar cum vad! Acest cartus e o dovada ca se-nsala, fiindca scoala ostasiei m-a invatat sa trag din toate pozitiile. Am mai spus-o: am fost (destul de mult si la varsta - chiar si grad! - destul de fragede!) ins cu... anticamera “dotata” cu secretara. Ca astfel de sef m-am straduit (dar n-am reusit) sa nu fac oamenii sa astepte, sa-si iroseasca, in fata unei usi capitonate, sperantele si timpul. Eu insumi (atunci, mai putin, iar acum, cu nemiluita) am suferit si sufar acelasi tratament. (Nu, nu judec doar din punctul meu de vedere, ci si din al celui de dupa anticamera, tracasat de telefoane - vreo 5-6! - de vizitatori ierarhici si de... neaveniti, bulversat deci, incat timpul liber si-l transforma in timp de luc