V-am povestit, cu prilejul unui spectacol, despre comportamentul ciudat al unor potentati pe care te-ai fi asteptat sa-i vezi, cel mult, maimutarindu-se in roluri de Mecena, necum umbland dupa gratuitati, invitatii si rosturi de mocangeala. Spuneam, atunci, ca fenomenul nu e atat de misterios pe cat pare, macar ca multi dintre capatuitii nostri sunt, de fapt, niste sobolani pe care pompa sistemului pile-smenuri-cumetrii i-a adus, temporar, l-a dimensiunile unor elefanti. Si cum ar putea sa aprecieze marimea reala a altora niste creaturi gonflabile care, la o simpla intepatura, pot redeveni oricand niste biete carpe? De fapt, fenomenul n-are nici o legatura notabila cu cultura. Acum vreo trei ani, in plin sezon estival si cu putin inaintea sezonului electoral, am asistat la o scena memorabila. Se nimerise ca numarul turistilor sositi pe litoral sa fie cu mult mai mare decat capacitatea de cazare a statiunilor, astfel incat turistii ramasi pe afara se apucara sa-i huiduie pe hotelieri. Huiduielile au fost, imediat, preluate de ziare, desi meritau, macar, sa fie carmite spre alta directie. Caci majoritatea celor ramasi pe afara venisera pe locuri subventionate de stat. Stiindu-se cu o copita in groapa electorala, cei de la putere se spurcasera in asa hal la subventii incat largisera peste masura baierele pungii de stat. De-aici si cohortele ramase pe afara, venite de la mama dracului, cu gipane, cu decapotabile, cu ce gasise fiecare sarman de turist subventionat in propria batatura. Iar acum, tinuti prin holuri, pe la usi si pe la ferestre, invarteau cu totii mobilele, intepati, dupa Cutarica, generalul Costica ori secretarul de stat Vasilica: "sefu`, sunt in statiunea cutare si duduia de-aicea de la hotelu` unde m-ai trimis zice ca locul meu de cazare e ocupat! Cum se poate, dom`le, asa ceva?". La care Cutarica, generalul Costica, sau secretarul de stat Vasilica, cerea