Tinerii sau despre
"A lua sau a nu lua viaţa
la mişto?" Tinerii pe care nu-i cunosc, dar îi văd în jur, sînt frumoşi, la modă,, grăbiţi să intre în lumea adulţilor, fără prejudecăţi, unii cam insolenţi şi fără prea mulţi ani "de/acasă"; deviza lor: "...iau viaţa la mişto...". Modelele lor: diverse "vedete" de la noi sau de aiurea, neapărat cu bani. Majoritatea sînt copii ai manualelor alternative, ai jocurilor pe calculator, ai generaţiei "Atomic", bucuroşi să fie "Pro". Ştiu că pot urma facultăţi particulare / de stat fără să se streseze cu învăţatul, că fără prea mult efort pot ajunge "pe sticlă" sau pot face bani în alte ţări şi fără diplome (vor, de regulă, să devină fotbalişti/fotomodele/solişti) Văzînd rezultatele majorităţii la examenele obligatorii (capacitate, bacalaureat - şi, vai, acesta va deveni facultativ!) mai că mă bucur că n-am devenit dascăl. Unii - puţini - crescuţi în spiritul adevăratelor valori, fac performanţă. Cei care ne conduc îi premiază din cînd în cînd (deloc consistent, deşi unii cîştigă diverse premii internaţionale), însă majoritatea de-abia aşteaptă să plece în ţări mai generoase, alţii au plecat deja şi nu le trece prin cap să se întoarcă. Tinerii pe care îi cunosc seamănă destul d emult între ei, deşi urmează sau au terminat facultăţi diferite. Unii, mai neliniştiţi/răzvrătiţi au şi plecat din "eterna şi fascinanta Românie". Cîţiva sînt pe cale să o facă - două prietene dragi mie vor pleca curînd, una în Noua Zeelandă (ea nu vrea să se întoarcă decît în vizită) cealaltă în Marea Britanie. Cei mai mulţi visează să plece, dar fie nu au terminat şcoala, fie nu pot trece peste cuvîntul părinţilor. Şi mai sînt unii - aici intru şi eu - care nu vor să plece. O fi teamă, o fi o manifestare (nemărturisită) de patriotism - sîntem, ce-i drept, firi mai boeme - sau pur şi simplu o dependenţă de a gîndi/vorbi româneşte? - şi
