Bună era certitudinea că Ceauşescu e muritor şi speranţa că prin dispariţia lui se va rezolva totul, inclusiv bolile, bătrîneţea, defectele de caracter - ale altora şi ale mele -, că atunci se vor găsi ţigări BT şi oamenii vor fi într-adevăr veseli. Nu regret nimic, dar mi-e dor de unele zile şi de unele seri, de complicitatea cu străinii pe care îi credeam prieteni şi de prietenii care nu mai sînt. Magdalena BOIANGIU (n. 1939) Cărţi la pachet; admiterea la liceu; serialul Dallas. Adidaşii refuzaţi la export şi ajunşi în tălpile mele, ce-au făcut-o pe tînăra profesoară de Rezistenţa materialelor să mă oprească în plină stradă şi să mă întrebe de unde, şi eu m-am bîlbîit. Spray-ul Cordial, cu salvie, făcut la Braşov, din care am primit odată unul, în cursul dimineţii, de la o prietenă şi seara l-am făcut cadou altei prietene, neştiind că sub capac avea un bileţel - singura scuză pe care o pot invoca fiind că plecam soldat. Prietenul care a scris pe adresa fan-clubului Pink Floyd şi peste patru zile l-au sunat părinţii din Braşov "mamă, a venit acasă un plic...", "din Anglia!", a zis el în extaz, dar nu, plicul lui nu ieşise din ţară. Caseta cu Duran Duran, albumul Seven and the Ragged Tiger, pentru care aş fi înfundat cremenalul, pentru că mi se pusese pata pe muzica anilor '80. Golurile lui Oblemenco şi meciul de debut al lui Zoltan Crişan la Craiova. Golurile din ciorapii-plasă ai colegei de liceu Persida, care a picat la treapta a II-a dar tot cu picioare frumoase a rămas ani de-a rîndul. Teleenciclopedia şi revista Rebus. Ţigaretele lungi şi brune, sîrbeşti, pe care le fuma, rujată bine, Gina vîlceanca - căreia-i datorez, astfel, preferinţa pentru combinaţia de roşu-vişină putredă şi cafeniu. Vacanţele la ţară, cînd bunicul îl înjura pe Ceauşescu şi bunica îl certa din considerente creştine. Festivalul San Remo, anual pe Tv Beograd. Cozile la bere dinainte