- o noapte legendară - În urmă cu doi ani, am fost la Moscova ca să văd piesa lui Puşkin, Boris Godunov, pusă în scenă de Declan Donnellan, piesă care a tulburat din totdeauna teatrul rus. Alături de Revizorul este, fără îndoială, opera cel mai intim legată de raportul cu puterea şi de excesele ei. Dacă în capodopera lui Gogol, scrisă pornind de la o idee a lui Puşkin, grotescul este precumpănitor, la Puşkin covîrşitoare este însăşi cruzimea politică, a strategiilor impuse de ea. Rusia se recunoaşte în acest univers shakespearian amintind de "marele mecanism" al preluării puterii şi al prăbuşirii regilor, iar stăpînii tronului se tem de efectul identificării. În anii '30, Meyerhold nu a izbutit să-şi ducă la capăt proiectul, iar, apoi, în anii '60, Liubimov a avut de întîmpinat dificultăţi la fel de insurmontabile. Urma deci să descopăr un text atacat de un englez într-un moment cînd vigilenţa poliţienească şi cenzura păreau înlăturate. Odată ridicate toate interdicţiile, Boris putea fi în sfîrşit văzut, plasat de astă dată sub semnul asemănărilor cu Rusia de azi, Rusia lui Putin şi a tehnocraţilor săi occidentalizaţi, echipaţi cu talkie-walkies şi camere video. Doar călugărul Pimen bătea furios la maşină, ca un Soljeniţîn de dinainte de Soljeniţîn, cronicar care şi-a asumat misiunea de a scrie adevărata istorie a unei ţări lipsite de măsură. Boris, purtînd un costum cu vestă, primea vechea coroană imperială şi astfel împodobit era asemeni ţarilor dintotdeauna, inclusiv Putin, respectat de ruşi tocmai pentru că e la fel ca ei. Nu de aceea i s-a oferit, de ziua lui, cînd a împlinit 50 de ani, mantia vechilor stăpîni ai Kremlinului? Un cadou semnificativ. Acum, din nou la Moscova, am aflat, datorită unei tinere bine informate, că se pregăteşte un mare eveniment, extrem de curajos: Boris va fi jucat în aer liber, chiar la Kremlin. Opera lui Musorgski va răsuna ch