Festivalul Transilvania (3) Din filmul Intervenţie divină / Yadon ilaheyya - realizat de palestinianul Elia Suleiman şi subintitulat "Cronică de dragoste şi de durere" -, cel mai mult mi-au plăcut scenele de sex. În ele nu joacă decît mîinile îndrăgostiţilor, dar cîte poziţii ştiu mîinile alea! Una dintre cele două mîini care se tot împletesc, înnădesc şi încolăcesc îi aparţine unei frumoase palestinience din Ramallah, iar fericitul posesor al celeilalte mîini este chiar Suleiman, care, ca actor, are ceva din gravitatea încercănată şi din calmul lui Buster Keaton. De altfel, filmul este, dintre toate ciudăţeniile pămîntului, o comedie. Încă şi mai ciudat, cu excepţia cîtorva momente de izbucnire, respiraţia sa e atît de liniştită încît e aproape imperceptibilă; comicul e calm şi taciturn ca la Jacques Tati - e Playtime în Teritoriile Ocupate, unde joaca e silită să împartă terenul cu violenţa. Eroul trece cu maşina pe lîngă un tanc oprit în drum şi nici nu tresare atunci cînd tancul explodează în urma lui, dar din acel moment, de cîte ori e linişte pe ecran, ne aşteptăm ca pacea să explodeze. Nu explodează prea des; ba chiar trebuie spus că Suleiman găseşte şi ceva fraternitate (dintre toate rarităţile), şi o găseşte într-un spital (dintre toate locurile ciudate). Dar după ce am văzut, chiar la începutul filmului, rezultatul sîngeros al întîlnirii dintre Moş Crăciun şi copiii din zonă, nu mai putem să uităm nici o secundă pe ce lume sîntem. Apariţia lui Moş Crăciun la Nazaret, fugărit de copii care nu par foarte încîntaţi să-l vadă, e una dintre imaginile uimitoare cu care am rămas de la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF). Dar mi-e la fel de greu să-mi scot din cap apariţia lui Ralph Fiennes în Spider de David Cronenberg, pe un peron de gară din Londra. Nu ştii ce s-a întîmplat cu el, nu vrei să ştii ce s-a întîmplat cu smocurile de păr care