Este o frumoasă zi de vară. Preiau şi eu clişeul meteo, potrivit căruia cu cît e mai cald, cu atît ziua e mai frumoasă. În opinia specialiştilor, o zi foarte frumoasă înseamnă 56 de grade la umbră şi 93 pe stradă (locul unde transpirăm noi, amărîţii care navigăm printre betoane şi asfalturi). Deh, dacă nu trăim în cutiile de la Băneasa sau Filaret în care îşi ţin dînşii termometrele! Sau în vilele acelea, pe care şi le face orice gospodar după o scurtă carieră în administraţia publică. O frumoasă zi de vară. Simt nevoia să evadez. În lipsă de bani (salariul se lasă din nou aşteptat), ies pe coclaurii virtuali ai Internetului. Lumea îmi stă la picioare, mouse-ul sub nas. Foamea de informaţie (care, se ştie, e putere) mă împinge pe urmele actualităţii celei mai fierbinţi. Voi studia tumultuoasa viaţa din Coreea de Nord. Cu ani în urmă, nu ştiam multe despre "Ţara dimineţilor liniştite" (?!?), regimul intra în atenţia publică doar din an în paşte. Cînd i se scufunda vreun submarin spion, cînd începea altă negociere absurdă la Panmunjon sau cînd preşedintele Kim Jong Il (ca şi ilustrul său tată, Kim Ir Sen) făcea vreo declaraţie obraznică, aşa cum stă bine unei naţiuni mîndre, care-şi dispreţuieşte duşmanii şi-şi extermină cetăţenii. Dar azi avem Internet, aşa că voi ataca site-ul agenţiei de ştiri a Phenianului, ca să aflu ce frămîntă opinia publică nord-coreeană. Agenţia se numeşte KCNA. La fel ca staţia de radio din Tucson, Arizona, a domnului Erskine Caldwell. Oare ce ştia el despre coreeni? Probabil mai mult decît ştiu ei despre el. Este 23 iunie 2003. La ei este anul Juche 92 (calendarul începe cu naşterea lui Kim Ir Sen). Pe site-ul KCNA sînt 11 ştiri, adică doar cele esenţiale. Vorba lungă e oricum sărăcia omului, darmite într-o ţară săracă! Jurnalismul coreean nu s-a lăsat atras în capcana actualităţii-cu-orice-preţ, aşa că ştirile datează din 19 şi 20 i