O vorba veche, ce oglindeste esenta culturii de tip capitalist, spune ca de moarte si de fisc nu poti scapa. Iti trebuie, fara indoiala, zeci de ani de economie de piata pentru ca aceasta zicala O vorba veche, ce oglindeste esenta culturii de tip capitalist, spune ca de moarte si de fisc nu poti scapa. Iti trebuie, fara indoiala, zeci de ani de economie de piata pentru ca aceasta zicala simpla sa patrunda adanc in intimitatea vietii cotidiene, in miezul constiintei unui popor. Sa ridici lumescul fiscului, sa-l pui pe acelasi plan cu inevitabilitatea mortii inseamna sa ai incrustat in ADN un teribil simt al datoriei, chiar daca acesta este motivat de cel al fricii. O frica sanatoasa, fertila, ba chiar aproape religioasa, daca ne gandim ca in Sfintele Scripturi se spune ca frica (de Dumnezeu) e inceputul intelepciunii. Daca plecam de la acest rationament logic, atunci am putea spune ca, din punct de vedere fiscal, Romania este o tara cu multi atei. O tara in care notiunea de fisc sufera de o boala care nu are legatura nici cu tranzitia si nici cu regimul comunist, ci cu ceva mult mai simplu: lipsa simtului datoriei. Dar pentru ca aceasta boala sa nu aiba o prea mare rezonanta in mintea publicului i se spune "indisciplina financiara", si este asociata cu "slaba colectare a veniturilor bugetare". Lipsa simtului datoriei se manifesta de ambele parti: a celor care trebuie sa plateasca, dar nu o fac, si a celor care trebuie sa ia, dar nu vor sau nu pot. Asa ca astazi, dupa 13 ani de tranzitie - din care ultimii trei sub semnul cresterii economice -, fiscul ramane o institutie ce-si regaseste dimensiunea reala doar in constiinta amaratilor, a pensionarilor. Singurii care mai au acel batranesc simt al datoriei ce trebuie implinita. Si in economie, ca la nivelul intregii societati, avem de-a face cu o rasturnare totala a valorilor: cei care nu platesc sunt iertati, cei care p