Pacea casei. Prea multa neliniste in casa mea ca s-o mai pot suporta! Doi batrani morocanosi, plictisiti de dureri de sale si oase obosite, cu vederea slabita, cu nopti lungi, lipsite de somn. Si incarcate de agitatie. Toate ne dadeau de furca: fie ca fosneam prea mult, fie ca scapam o ceasca ce...

Pacea casei

Prea multa neliniste in casa mea ca s-o mai pot suporta! Doi batrani morocanosi, plictisiti de dureri de sale si oase obosite, cu vederea slabita, cu nopti lungi, lipsite de somn. Si incarcate de agitatie. Toate ne dadeau de furca: fie ca fosneam prea mult, fie ca scapam o ceasca ce se spargea cu zgomot, fie ca uitam lumina aprinsa, in ziua urmatoare, toate erau subiecte de conflict interminabile. Gandul ca linistea, pacea casei ne lipsea si nu o vom mai afla niciodata punea stapanire pe sufletele noastre. Dar iata ca necazurile s-au dus, iar fericirea noastra aparu pe neasteptate. Am gasit-o la Timis, in statiune, intr-o vara, cand cu doi din cei patru nepoti ne intorceam dintr-o plimbare in padure. Era un pui necajit de pisica, chinuit de copii rautaciosi, care-l aruncau in sus, sa vada daca batista legata in patru colturi de trupul ei se desface ca o parasuta. La ultima cadere a aterizat intr-o garnita cu ulei de masina. Cand am scos-o de acolo, naclaita toata, se ineca, neputand respira, zbatandu-se sa-si indeparteze din urechi si din ochi uleiul negru si gros. Am luat-o sus, am spalat-o, am hranit-o si, infasurata intr-un prosop, a dormit pana a doua zi, cand am vazut ca avea o blanita alba si pufoasa, stropita pe cap cu cateva pete cafenii. Desi eram hotarata s-o duc jos, in preajma salii de mese, la rugamintile copiilor am cedat si am luat-o acasa. Ne-am sfatuit, i-am dat numele de Lissa (ceva mai sasait si mai apropiat de pis-pis) si ca sa-mi faca hatarul, fiindca locuim la parter, tataie i-a facut o scarita pe care urca si coboar