"Regele gîndului netulburat, / Dănţuind s-a îndepărtat / Către tărîmul celălalt, / Spre pămîntul Luminii", a spus Rumi despre sine.

Socotit în lumea islamului unul dintre cei mai mari maeştri ai sufismului, Djalal-od-din Rumi (1207-1273) e cunoscut şi în afara ei ca un excepţional poet mistic, dar mai ales ca fondator al confreriei dervişilor rotitori şi al dansului lor: sama'. Dans ritual, dans liturgic s-a spus, sama' are un sens foarte precis: el e suport pentru o realizare spirituală efectivă, pentru "reîntoarcerea la originea" absolută, pentru fuziunea cu Cel preaiubit, dacă e să utilizăm termenii lui Rumi şi ai discipolilor lui. Simbolica, amplu expusă, a veşmintelor, a muzicii şi a instrumentelor muzicale utilizate, simbolica rotirii dansatorilor - în jurul lor înşile şi în jurul sălii - fac din sama' "un dans cosmic" (cf. Eva de Vitray-Meyerovitch, Rumi şi sufismul, Seuil, 1977) prin care dănţuitorul se realizează pe sine ca microcosmos analog cu universul; dar, dănţuitorul e, în dans, un univers învăpăiat de atracţia pentru Soarele transcendent şi el percepe universul mare (ori mai degrabă îl interiorizează) ca fiind animat de acelaşi vîrtej pasionat spre polul Luminii. "Înalţă-te zi! atomii lumii dănţuiesc, / Sufletele, răpite în extaz, dănţuiesc... / Fiece atom, fericit ori suspinînd, / E îndrăgostit de acel Soare aflat dincolo de cuvînt." (Rumi, Rubâ'iyât , traducere inedită în franceză de Eva de Vitray-Meyerovitch, în volumul deja menţionat din care preiau aici citatele şi informaţiile). Extazul, vîrtejul dervişilor rotitori nu are totuşi nimic dintr-o dezordonată transă. Dervişul trebuie, de pildă, să fie în stare ca, în orice moment al dansului, la un anume semn să se oprească din rotire: e exigenţa stăpînirii de sine, a unei lucidităţi care însoţeşte amplificarea fiinţei şi se amplifică o dată cu ea. Simbolica celor trei rotiri ale dansulu