Nu se remarca prin ceva anume, dar tine cat de cat ritmul si are cateva poante amuzante, la fel ca Good Advice/ Broker falit, caut partenera cu stare! (2001), regia Steve Rash, in care cele mai bune gaguri sunt concentrate la-nceput, cand brokerul are succes si e scarbos cu cersetorii. Incet-incet umorul trece, doar de cateva ori ne mai sunt servite niste sfaturi adorabil de rautacioase pentru cupluri cu probleme, apoi filmul ia o turnura (asteptata de altfel) romantic-dulceaga. Final: happy.
Cum sa scapi de un tip in zece zile/How to Lose a Guy in 10 Days (2003), regia Donald Petrie, e lipsit de orice umor si dezarmant de previzibil. Dat fiind titlul, probabil ca nici nu si-a propus sa-l deruteze permanent pe spectator, dar umorul e cert ca l-a vizat. Punct ochit, punct(e) ratat(e). Si nici Bringing Down the House/ Casa intoarsa pe dos (2003), regia Adam Shankman, nu-i cu mult mai presus, cu singura surpriza ca in loc de o blonda agatata pe chat, politically correct-ul Peter Sanderson (Steve Martin) se trezeste cu o negresa tocmai iesita de la parnaie (Queen Latifah, nominalizata anul acesta la Oscar pentru rolul secundar din Chicago).
Catastrofele genului sunt insa Mädchen, Mädchen/Fete de fete (2001), regia Dennis Gansel, si Johnny English (2002), regia Peter Howitt. Primul e un film german ce se vrea o Placinta americana in stil UE, dar e cu mult mai vulgar decat acela si incomparabil mai prost. Cele cateva spectatoare din sala abia daca au ras fortat de doua-trei ori, atat de stupide sunt replicile si-atat de insipide situatiile dorite comice. Pacat ca filmul german, atat de putin distribuit in sali, e reprezentat prin asemenea rateuri - asta nu face decat sa duca in mod sigur la pierderea unui public ce-ar fi fost inca dispus sa (re)descopere filmul european in general. (Dar sunt si vesti bune - Intacto, filmul spaniol excelent prezentat la Clu
