Sub zodia tranziţiei, ca şi odinioară, cărturarii pătrund în istorie ieşind pe porţile universităţilor. De-a lungul anilor, nu toate universităţile au format cărturari şi nu toţi cei pe care îi livrau societăţii dobîndeau faima unor cărturari autentici - gloria acestora s-a nutrit în bună măsură din mediocritatea majorităţii în a cărei ambianţă şi-au făcut ucenicia. Strădaniile tranziţiei de a produce o pătură de cărturari (intelectualitatea, intelighenţia) sînt condiţionate de inepuizabila moştenire a trecutului. Vechiul regim i-a tratat pe mulţi creatori inegalabili ca duşmani de clasă, punîndu-i sub interdicţie sau chiar condamnîndu-i ca răufăcători, pe cînd cu avantajele recunoaşterii oficiale erau răsplătite nulităţile patente care nu pierdeau nici un prilej de a-şi dovedi fidelitatea ideologică. Transformarea activităţii intelectuale în instrument de propagare a materialismului dialectic şi istoric îşi subsuma în chip firesc şi activitatea universităţilor. Statul asigura învăţămîntul superior gratuit, acordîndu-l cu precădere tinerilor de obîrşie muncitorească sau ţărănească, preferaţi nu pentru calităţile demonstrate la probele de admitere, ci pentru căldura cu care erau recomandaţi de organizaţiile politice de tineret. Dictatura ceauşistă s-a distanţat de vechile clişee, obsesiile ei naţionaliste şi-au pus pecetea şi asupra vieţii universitare, mai ales după ce fiul dictatorului a fost numit preşedinte al asociaţiei studenţilor comunişti. Tinerii care şi-au făcut studiile în acele circumstanţe sînt specialiştii maturi la care tranziţia apelează pentru a pune capăt degringoladei sociale şi economice cu care ea se identifică de atîţia ani.

Folosindu-se de aceşti oameni, tranziţia îşi califică totodată propriii săi specialişti, recurgînd la învăţămîntul superior căruia îi aduce în acest scop o serie de inovaţii. Unele dintre acestea decurg din evol