Dilemele Dilemei Cine a schimbat - în văzul lumii - titlul temei din Nostalgii minore în Ce era bine cînd era rău a avut o idee genială, fie că a fost ori nu conştient de acest lucru. Schimbarea incită. În cazul acesta, deschidea calea unor speculaţii pe teme de nostalgie fără să abandoneze nici permanenta noastră predispoziţie de a analiza socialul autohton, mai degrabă decît a ne hotărî să-l schimbăm. Înainte să aflu de modificarea cu pricina mă întrebam ce-o fi această nostalgie. O fi ea bună la ceva? Pe deasupra mai era şi "minoră". Norocul m-a ajutat însă şi de această dată... Trecînd pe lîngă un lanţ de stabilimente ce-şi schimbaseră pentru a şaptea oară destinaţia, citeam absent: Birou notarial, Cabinet stomatologic, Cabinet veterinar, Pet Shop, Salon de înfrumuseţare... Între ele, o locaţie absolut nouă. Da, scria chiar aşa: Cabinet de filozofie. Mirat peste măsură de această ciudăţenie, am pătruns timid înăuntru. Mă întîmpină asistenta. "Cît costă o consultaţie?", o întreb cu gîndul la cele paisprezece milioane plătite cu cîteva zile în urmă pentru o amărîtă de ieşire din indiviziune cu zece hectare de pămînt din Bărăgan... "Trei sute de mii pentru o oră", îmi răspunde domnişoara pe un ton neutru. Meditînd la preţul modest, îmi scot portofelul să plătesc... "Vă rugăm să nu abordaţi teme cu implicaţii politice concrete", îmi mai spune fata şi îmi taie chitanţa. Aştept emoţionat să-l cunosc pe "filozof". Cînd îl cunosc, îmi dau seama imediat că, deşi vorbeşte impecabil româneşte, nu e de prin partea locului. Îi spun despre ce e vorba şi, probabil de emoţie, îi şi depăn, destul de confuz, propria mea teorie despre nostalgie. Mă ascultă cu răbdare cîteva minute şi îmi atrage atenţia cu blîndeţe că în felul acesta pierd banii vorbind singur. Observaţie corectă! Îi cer părerea despre temă. Nu e de acord cu mine. Îmi spune că nostalgia e un fenomen nociv, c