Azi, canibalismul, cand nu face obiectul vreunui "thriller" negru, este perceput ca apartinand sferei faptului divers, semn al unor grave dereglari psihice, sau este subiectul pitoresc al studiilor de Azi, canibalismul, cand nu face obiectul vreunui "thriller" negru, este perceput ca apartinand sferei faptului divers, semn al unor grave dereglari psihice, sau este subiectul pitoresc al studiilor de antropologie referitoare la populatii indepartate si primitive. Ultimul lucru la care te poti, asadar, astepta este sa descoperi canibalul drept personaj principal al unui serios si sobru studiu de istorie a filosofiei. Tocmai acest lucru se intampla in volumul tanarului Catalin Avramescu, "Filosoful crud. O istorie a canibalismului", aparut de putin timp la editura Humanitas si deja distins cu "Premiul Asociatiei Editorilor din Romania pentru stiinte umane". In ciuda titlului, cartea nu este nici pe departe o istorie a fenomenului in randul diversele comunitati umane, ci un amanuntit studiu al carierei pe care a facut-o canibalismul in scrierile filosofilor. Caci, oricat ar putea surprinde, canibalismul a fost o piatra de incercare care a ridicat serioase probleme meditatiei filosofice, cu precadere a celei morale. Rod al unei amanuntite documentari prin colectii de carte rara din Scotia, Statele Unite, Finlanda, Islanda, Olanda, Germania si Austria, lucrarea lui Catalin Avramescu distinge trei etape ale abordarii canibalismului de catre filosofie. Pentru inceput, canibalul este privit ca o creatura ivita din menajeria dreptului naturii, pentru ca mai apoi sa devina "o retorta diabolica" menita sa incurce socotelile teologilor si metafizicienilor. Abia in a treia etapa, cea de astazi, antropofagia este privita ca produs al circumstantelor si educatiei. Dezvaluind o interesanta modalitate de a scrie o carte de istorie a filosofiei urmarind firul rosu al canibalismului, luc