Revin si in acest numar cu un articol pe o tema politica. De asta data, despre cele mai recente evolutii din interiorul Uniunii Europene, extrem de spectaculoase prin rapiditatea cu care se produc si de o mare importanta atit pentru viitorul – in general – al Vechiului Continent, cit si – in particular – pentru tara noastra. Cu aceasta constatare preliminara: ca sintem martorii unor transformari extraordinare, insa pe care, daca vom continua sa le ignoram sau sa le minimalizam (nu prea vad alte tipuri de reactii in presa intelectuala romaneasca de azi…), riscam – pur si simplu – sa nu intelegem directia in care istoria contemporana merge inainte…

Continentul federal

In urma cu mai putin de doua saptamini s-a desfasurat la Salonic (la finalul mandatului semestrial al Greciei la presedintia Uniunii Continentale, de la 1 iulie stafeta urmind sa fie preluata de catre Italia), o reuniune a Consiliului European (conclavul sefilor de state si de guverne ale statelor membre).

A fost inca un moment istoric in extraordinarul proces de „integrare“. Liderii Uniunii i-au invitat acum in premiera pe liderii tuturor tarilor din Balcani, ocazie cu care „cei 15“ de astazi si-au luat practic angajamentul de continuare a largirii Uniunii si dincolo de anul 2007. Discutia asupra federalizarii intregului Continent a devenit astfel pragmatica, dupa ce ea fusese mai mult o „filozofie“ si o proiectie pentru un viitor incert. La un moment dat, se parea ca fostele tari comuniste nu le vor putea prinde din urma pe cele din Vest. Apoi au intrat in Uniune Austria, Suedia si Finlanda, s-a instituit „spatiul Schengen“, in care se circula fara vize si fara opriri la granite, si s-a trecut la „moneda unica“ euro. Admiterea a 12 noi membri alaturi de cei deja 15 a devenit certa: e vorba despre Malta si Cipru, plus fostele tari comuniste din Europa Centrala si Ba