Profesor la Berkeley, Martin Malia a publicat acum aproape un deceniu o carte despre Tragedia sovietică, carte ce s-a impus ca unul din titlurile de referinţă în domeniu. A revenit asupra subiectului, extinzînd analiza şi examinînd o perioadă istorică mult mai amplă în Rusia în ochii occidentalilor. Titlul ediţiei franceze e mai tranşant şi pune faţă în faţă "Occidentul şi enigma rusă". Malia pleacă de la epoca lui Petru cel Mare cînd Rusia îşi face intrarea pe scena occidentală şi cînd o convergenţă ruso-europeană părea posibilă. Vedem, apoi, cum imaginea Rusiei a luat forme violent contrastante. Simplificînd, am avea, pe de o parte, o Rusie barbară, înapoiată, ameninţînd - prin planurile hegemonice - civilizaţia occidentală; pe de alta, o Rusie suscitînd, spre exemplu, admiraţia filozofilor secolului al XVIII-lea prin despotismul ei luminat sau impresionînd - sub domnia lui Alexandru al II-lea - prin ambiţiile ei reformatoare şi prin voinţa de a se conecta la valorile europene. Oricît de legitime erau, în anumite perioade, neîncrederea şi teama pe care le-a inspirat imperiul rus, occidentul a fost, în mai multe rînduri, victima unei optici eronate: ostil ţarismului cînd acesta abandonase proiectele expansioniste, i-a acordat încredere cînd era puternic şi arogant. Rusia însăşi s-a confruntat cu o dilemă permanentă: a încercat să se adapteze unor modele de modernizare prea complexe, a fost obligată să ardă etapele agravînd astfel tensiunile interne. Toate aceste avataruri sînt urmărite de Malia cu o impecabilă rigoare şi cu dorinţa de a vedea ce se află dincolo de clişee şi de ideile primite. Întreprindere de mare erudiţie totodată, căci autorul acordă un loc privilegiat mentalităţilor, culturii, filozofiei, mişcărilor artistice şi literare (cultura şi "sufletul rusesc", să nu uităm, au fost - începînd cu secolul al XIX-lea - foarte preţuite "produse de expor