- numeroase sfaturi nepractice pentru a reuşi în carieră - Am început devreme, cu afaceri în domeniul reciclării. Cînd rămîneam fără bani în casă, ai mei mă trimiteau la ICVA, să vînd sticle goale şi borcane. Un leu - borcanul, 2 lei - sticla de jumate sau de litru, 3 lei - sticla de şampanie. În anii aceia, la Alimentară găseai numai vin spumos şi şampanie. Îmi reţineam procentul cuvenit, iar restul profitului îl vărsam în fondul de cheltuieli al micului nostru business de familie. Crescînd, am preluat eu întreaga afacere, pînă cînd mi-am cesionat toate acţiunile, cu titlu definitiv şi irevocabil, surorilor mele mai mici. Deja începusem să cîştig binişor, din retail cu timbrele. În baza unui abonament, tata îmi cumpărase de la Poştă serii întregi de timbre frumos colorate din Emirate. Blocuri filatelice şi mari coliţe cu sport, pictură sau peşti din Dubai, Sharjah ori Umm-al-Qwaim. În timp, am cedat aproape toată colecţia, piesă cu piesă, la bucată, unor fraieri atraşi de frumuseţea unor obiecte cu valoare filatelică cvasi-nulă. Marja de profit fiind foarte mare, m-am grăbit să reinvestesc o parte din bani în ceea ce mă interesa cu adevărat: exponatul meu intitulat "Din minunata lume a animalelor" şi colecţia de timbre româneşti. Le mai am şi astăzi. În schimb, nu acelaşi lucru s-a întîmplat cu cărţile. După ce am achiziţionat grămezi de tomuri de la anticariat, am ajuns să apreciez avantajele sistemului buy-back . În liceu, vindeam la acelaşi anticariat volumele pe care tot eu le cumpărasem de acolo, în gimnaziu. Bineînţeles că, în prealabil, le ştergeam minuţios ştampila, astfel încît obţineam pe ele preţul unui exemplar nou-nouţ sau, mai bine zis, vechi-nouţ. Am rămas în această branşă, dar numai ca angrosist, pînă tîrziu, în facultate. Mergeam în talcioc sau aveam oamenii mei pe lîngă Piaţa Matache şi, în cinci minute, scăpam de sacoşele cu volume din col