"De arşiţă, îmi venea să îmi iau cîmpii!" Expresia m-a făcut să rîd din senin. Eram în plină cîmpie. În mijlocul Bărăganului, pe şosea, la vreo 35 de grade Celsius. Eram într-o Dacie din alea fără aer condiţionat. Cinci radare am detectat, numai între Mangalia şi Constanţa. Am detectat cu ajutorul şoferilor care veneau din sens opus şi care ne semnalizau amabil. Nici vorbă de vreun detector de nu'ş'ce generaţie. Mai greu era să ne detectăm propria viteză. Dacia asta nu avea vitezometru, că era defect şi că "aia de la garaj mă freacă de o săptămînă cu hîrtiile, pînă la urmă mă duc io în tîrg, dau două milioane şi îmi iau un bord nou". Asta era replica lui nea Dorin, şoferul. Eu nu mai aveam replici. Eram deja de cinci ore pe drum şi în mare întîrziere cu scrisul articolului despre "cum-e-cu-taxa TV". Veneam din deplasare, cu maşina TVR-ului. La TVR este emisiunea "Casa Mea", o emisiune de educaţie în materie de amenajări interioare şi arhitectură. Filmasem mizeria construcţiilor noi din 2 Mai. Mă simţeam, de asemenea, mizerabil. Aproximativ o lună a durat, pe Freeex (cine nu ştie ce este, să afle), un soi de polemică pe seama taxei radio-TV. Un soi de polemică, pentru că, a fi aproximativ singuratic în faţa a circa 30-40 de colegi de breaslă furioşi, a semănat mai mult a masochism decît a conversaţie. Pînă la urmă, au ieşit cîteva reproşuri-tip, cu contra-argumentele lor tip. Le înşir după cum îmi vin în minte (încă afectată de trauma traversării Bărăganului la peste 35 de grade), urmate apoi de contra-argumentele de serviciu. Primul: "nu vreau să plătesc un serviciu pe care nu îl am la îndemînă pentru că nu am televizor (sau radio)". Cel mai tare, cel mai greu de răspuns. Primul contra-argument: TVR încasează şi bani de la buget (vezi reproşul următor), carevasazică alimentat din banii tuturor contribuabililor, indiferent dacă au sau nu un receptor în casă. Cu