Volumul Lost in Space, care tocmai a apărut sub egida generoasă a Colegiului "Noua Europă", este unul hibrid în chip deliberat. În primul rînd, este vorba despre o înţelegere diversă a noţiunii de "spaţiu". În fizică, filozofie, geografie sau arhitectură - el are cu totul alte accepţiuni decît atunci cînd vorbim despre spaţiul socialului, despre spaţiul în artele plastice sau în artele spectacolului. Iată de ce şi opţiunile atît de diferite ale autorilor cuprinşi în carte, pe care le-am reunit pentru a putea reuni, din cioburi holografice, înţelesuri cît mai diverse. Să ne amintim critica pe care, în "Altfel de spaţii", Foucault o face filozofiei vremii sale care, după ce a discutat în exces problematica timpului, nu se dovedeşte la fel de interesată (sau de capabilă) să dialogheze cu aceeaşi competenţă şi despre problematica spaţiului care rămîne, din multe puncte de vedere, crede autorul citat, una încă arhaică (a se vedea filamentele îndărătnice de sacru pe care el le identifică supravieţuinde încă în peisajul urban contemporan). Domeniul acesta, după "epuizarea" timpului - ca temă filozofică, se înţelege -, devine aşadar unul de perspectivă pentru investigaţia interdisciplinară. Chiar şi la noi, prin grija cîtorva tineri cercetători (şi - aproape nici nu mai trebuie menţionat - sub umbrela NEC) de felul lui Ciprian Mihali de la Cluj, a lui Octavian Groza de la Iaşi, încep să apară mugurii unei literaturi dedicate temei spaţiului, sub forma cîtorva volume individuale şi colective. Nu altul este sensul propriului meu demers, de ridicare la demnitatea discursului filozofic a comentariilor asupra spaţiului arhitectural sau, în sens mai larg, a spaţiului habitat. Pentru arhitecţi, domeniul este cu deosebire sensibili. Atrag atenţia adeseori studenţilor mei că obiectul de lucru - fie el investigativ în sens teoretic, sau practic, de decupare, asamblare, îngrădir