Fiindca succesiunea si continuitatea sunt de ordin mai profund. Exista numeroase teme, obsesii si motive comune celor doua carti, foarte inrudite in ciuda diferentelor de registru, Plicul negru fiind un roman "de fictiune", iar Intoarcerea huliganului unul de factura explicit confesiva si memorialistica. Sunt, de asemenea, similitudini de constructie narativa, iar o analiza sistematica, facuta pe cele trei texte, ar putea chiar stabili, presupun, o certa diferentiere intre prima si a doua versiune a romanului Plicul negru si totodata o apropiere intre aceasta din urma si formula din Intoarcerea huliganului. E insa un subiect de cercetare universitara, nu de biata cronica de gazeta, de aceea imi ingadui doar sa-l sugerez studiosilor. O "intoarcere" la literatura este de aceea, si poate in primul rand, Intoarcerea huliganului, o intoarcere, ca rezultat artistic si nu numai, sarbatoreasca.

In anii de dupa plecarea din România, adica in ceva mai mult de un deceniu si jumatate, Norman Manea a publicat mult, dar a scris putin. Si inca si mai putin literatura in sensul traditional sau numai didactic, doar cateva povestiri, de fapt. El este, azi, scriitorul român contemporan avand cea mai impozanta lista de traduceri in numeroase limbi, a fost rasplatit de cateva premii de autoritate, dar literatura tradusa, pusa in circulatie si care l-a facut cunoscut este aproape in intregime cea scrisa in România, inainte de plecare, este evidenta insasi.

Eclipsa a fortei de creatie provocata de sfasierea exilului? Schimbare de prioritati in functie de noul context, noua conditie si noul statut? Fapt este ca din 1986 si pana acum, de la Plicul negru si pana la Intoarcerea huliganului, Norman Manea s-a ilustrat precumpanitor ca eseist si intervievat (in limba româna, o buna parte din eseurile scrise dupa plecare a fost editata, ulterior aparitiei in Occident, in volumul D