Povestea deunăzi o colegă de redacţie cum, pe vremea cînd lucra în teatru, îi era dat să audă, din gura unui tip din conducere, texte ca: "Nu este cazul să facem reclamă pieselor bune. Numai piesele proaste au nevoie de publicitate." Nu ştiu de unde vine o asemenea concepţie (pe care, de altfel, am auzit-o şi eu, în alte circumstanţe, înainte de '89 şi la începutul anilor '90). Poate de la faptul că reclama ţinea de spiritul capitalismului, iar produsele capitaliste erau rele (deci aveau nevoie de publicitate); produsele noastre, ale glorioasei industrii socialiste, nu aveau nevoie de aşa ceva! Uneori, e drept, se mima şi la noi publicitatea, dar era una paradoxală, căci nu promova un anumit produs, ci categorii - viza într-un fel să facă educaţie. (Vă mai amintiţi de "Nici o masă fără peşte oceanic" de pe stadionul Giuleşti sau de incredibila "Vara, purtaţi sandale!"?) Ei bine, iată că, după 13 ani de capitalism, prin TVR încă mai bîntuie ideea că produsele bune (adică cele pe care le oferă ei) nu au nevoie de reclamă. În timp ce televiziunile comerciale nu mai pot respira de atîtea auto-promo-uri şi au tot felul de strategii de promovare a emisiunilor şi a vedetelor proprii, cei de la TVR se complac într-o dulce somnolenţă, probabil la umbra bugetului în floare şi a birurilor impuse populaţiei. Am discutat cu mai multe din vedetele TVR-ului şi toate se plîngeau că nu sînt deloc promovate de instituţia proprie, ba chiar serviciul lor de presă nu le înlesneşte deloc o relaţie cu mass-media. Şi chiar aşa este. Am lucrat la cîteva reviste de tip ghid TV şi, de fiecare dată cînd trebuia să fac un material cu vreo vedetă din TVR, mă loveam de această realitate. Ceilalţi te bombardează tot timpul cu e-mail-uri despre ce au mai făcut vedetele lor, iar cînd te decizi să faci vreun articol cu vreuna dintre ele nu ştiu cum să-ţi fie mai utili; cei de la România 1 nu te