Textul care urmează nu-mi aparţine, deşi aş fi dorit-o; a-l rezuma mi se pare un act de sărăcire intelectuală; a-l transcrie, cuvînt cu cuvînt, mi se pare presant, chit că vor exista mutre şi interpretări:

"Scriitorul din nefericitul Est al Europei, mutilat timp de decenii de propriii lui concetăţeni, de nebunia ideologică în care s-a pomenit fără vină şi în care a trebuit, împotriva tuturor, să-şi scrie şi să-şi apere literatura, se resemnează astăzi să fie mutilat pentru a doua oară în momentul în care ajunge în zona culturală spre care a tînjit întotdeauna, din care s-a crezut întotdeauna o parte vie: în Occidentul liber care, în sărăcie sau opulenţă, a avut şansa istorică să trăiască normal. Să călătoreşti, să faci lecturi, să ţii conferinţe, să fii tradus în limbile pe care le-ai învăţat la şcoală fără să ai speranţa că o să ajungi să le vorbeşti vreodată cu cineva - visul acesta s-a realizat, după căderea cortinei de fier, pentru mulţi autori din Est. Instituţiile culturale occidentale sînt generoase, şi scriitorii bulgari, români, ruşi, sîrbi, cehi, polonezi, unguri s-au văzut deodată bine primiţi şi respectaţi. De ce atunci sentimentul amar al multora dintre ei? De unde tristeţea pe care o simt şi eu şi pe care mi-au mărturisit-o atîţia alţii dintre autorii cu care am discutat? Mulţi privesc discuţiile la care participă, cu ziarişti, cu public sau cu confraţii lor din Vest ca pe adevărate corvoade. Mulţi nu se recunosc deloc în recenziile şi cronicile de care traducerile din opera lor au parte. «Mulţumim de primirea cea bună, dar vă înşelaţi, nu ne-aţi invitat pe noi, cei care ne-am trăit viaţa, cu bucurii şi tristeţi, şi care ne-am scris cărţile, bune sau rele, exact ca şi voi. Aţi invitat imaginea voastră despre noi, aţi invitat nişte clişee ca să vă vorbească în clişee, să vă împlinească aşteptările, să vă confirme o imagine simplistă şi falsif