De mai bine de un deceniu, numele sopranei Maria Guleghina s-a impus pregnant in galeria celor mai cunoscuti solisti de opera din lume, invitatiile frecvente pe marile scene lirice confirmind admiratia publicului fata de frumoasa si temperamentala solista. Ea impresioneaza, inca din prima clipa, prin amploarea iesita din comun a glasului sau dramatic. Si-a inceput cariera pe una dintre cele mai rivnite scene din lume – Scala din Milano.

Este totusi, incredibil, sa debutezi direct pe marea scena a Scalei din Milano. Cum a fost posibil?

Cind cinti bine, nu este greu sa debutezi direct la Scala. Exceptionalul bas Paata Burjuladze a vorbit despre mine la Scala si astfel, datorita lui, am facut o mare cariera. Norocul meu a fost ca studiam la Odesa chiar cu profesoara lui, iar ea, cind Paata a venit sa o viziteze, a excalmat: „Uita-te la fata asta cit este de inconstienta! Are o asemenea voce mare, dar e maritata si mai vrea sa aiba si un copil, asa ca nu prea studiaza…“ Pe atunci nu eram constienta de faptul ca am un asemenea glas special, dar, din acel moment, am inceput sa studiez cu adevarat. La 15 ani, vocea mea nu era maturizata si putini stiu ca am inceput ca mezzosoprana. Facusem balet si gimnastica, astfel incit ca fizic eram bine dezvoltata. In 1985, directorul artistic al Scalei a venit la Moscova sa asculte tineri cintareti si am avut auditie pentru rolul Abigaile din opera Nabucco de Verdi (desi la 24 de ani era destul de periculos sa abordez acea partitura), pentru ca se cauta o interpreta care sa preia rolul dupa ce Ghena Dimitrova renuntase sa mai cinte partituri destinate glasului de sopran. Surpriza mea a fost sa-l aud pe director spunind ca ma cunoaste (desigur, din ceea ce-i povestise Paata). Un an mai tirziu urma sa debutez in acel rol la Scala, dar ceva s-a intimplat in relatia cu agentia rusa si contractul a fost anu