Se lasă greu parlamentarul român pînă să-şi întocmească aşa-numita declaraţe de interese. Dacă minte se poate trezi cu penalul pe cap, fiindcă nu ştii niciodată cînd te lasă partidul din braţe. Aşa că destui declaranzi fac pe proştii ori scriu sibilinic, alimentaţ de speranţa că o trece şi minunea asta. Şi n-ar fi de mirare dacă în Parlament vor apărea alte priorităţ, încît să nu mai aibă timp aleşii de asemenea fleacuri care n-au nimic în comun cu marile interese ale ţării cu } mare şi bolduit.
Chiar şi cei mai naivi dintre ziariştii acreditaţ la Parlament ştiu că cei mai mulţ dintre legislatorii noştri care se codesc să scrie limpede dacă au afaceri care intră în conflict de interese cu locul lor din Senart sau din Cameră se pot lipsi şi mîine de banii patriei. Ceea ce contează de fapt e funcţa şi mai ales imunitatea pe care o dă ea. De afacerile unui parlamentar, fie el şi la coada listei în opoziţe, nu se apropie nici Parchetul General, nici P.N.A.-ul, nici desueta Gardă Financiară, necum corpurile şi corpuleţele de control din guvern, fără teama că vor isca vreun scandal politic.
La noi, un parlamentar înfipt, şi dacă te loveşte cu maşina pe zebră, poate susţne că a fost victima unei înscenări. Căci se poate găsi oricînd un poliţst care să constate că de fapt nu erai pe trecerea de pietoni, ci la vreo zece metri mai încolo şi că de fapt ai sărit în faţa maşinii, ca să te sinucizi.
Iar la tribunal, dacă e nevoie, apare un judecător care să-l scoată din culpă pe bietul ales care, după ultimele investigaţi, nici n-a trecut cu maşina pe la locul accidentului.
Mi s-ar putea reproşa că mă dedau la procese de intenţe. După cum vă amintiţ, însă, au fost cazuri... N-aş fi zgîndărit asemenea chestiuni dacă pe site-ul Justiţei n-ar fi început să apară declaraţile de avere ale magistraţlor români, judecători şi procurori de la
