Citeam undeva că, peste 30 de ani, ponderea populaţiei globului din zonele urbanizate va fi de aproximativ 60%, în creştere, faţă de aproximativ 47%, în prezent. Studiul, pe care mai mult îl rosfăiam, prezenta apoi "tendinţe în evoluţia populaţiei", "dinamica ascendentă a ratei şomajului", "factori de atracţie", dar şi "factori de presiune" etc. În România, mi-am spus, tendinţa e alta. E drept, oameni cu stare îşi cumpără, mai nou, pămînt. Îşi ridică cîte o "viluţă" de vacanţă la ţară. E mai multă linişte, iar mediul nu e poluat. Cu alte cuvinte, zona rurală văzută ca factor de atracţie. Dar ei nu contează în statistici, pentru că tot în mediul urban îşi desfăşoară viaţa de zi cu zi. La sate, m-am gîndit din nou, s-au retras muncitorii disponibilizaţi din marile uzine, din Valea Jiului, în speranţa că vor avea o viaţă mai bună. În acest caz, e vorba de presiune, nu e nici o îndoială. Dacă ar fi avut locuri de muncă şi venituri rezonabile, apartamente şi nu camere de familişti, muncitorii nu ar fi lăsat oraşul. Dar oare motivaţia e întotdeauna socială? Oamenii se întorc în mediul rural doar pentru că viaţa la oraş a devenit insuportabilă din punct de vedere material? Dacă da, atunci G.D., muncitor şi participant la revolta din noiembrie 1987, este o excepţie. D. s-a născut în 1932, la Braşov. A lucrat la uzina "Tractorul" între 1981-1987. Din dosarul său de la Securitate aflăm că, în ziua de 15 noiembrie 1987, "a pătruns în sediile consiliilor populare ale municipiului şi judeţului Braşov şi a incitat alte elemente huliganice să participe la degradarea unor bunuri materiale". De fapt, el a fost unul dintre cei care a desprins şi aruncat în stradă uriaşul tablou al lui Ceauşescu de circa 3 pe 5 metri, care se afla pe clădirea Comitetului judeţean al PCR. Evident, G.D. a plătit pentru nesăbuinţa sa. A fost arestat în aceeaşi zi şi torturat cu bestialitate. Printr