Provenit, din câte se spune, din corpul ofiţeresc al grănicerilor, dl. Timofte, directorul S.R.I., nu s-a dezbărat nici azi, după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum ştie orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau graniţa stând cu faţa spre interiorul ţării. Da, spre interior, şi nu spre exterior, aşa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic şi era de-ajuns să te lămureşti cu ce fel de patrioţ aveai de-a face şi cu ce mentalitate ofiţerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, şi nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici şi compoziţa ideală a zaibărului.

Acelaşi domn Timofte, de data aceasta în postura de hăitaş iliescian, a avut imensa neobrăzare de-a se amesteca în treburile interne ale unei instituţi a statului, ameninţându-i pe ofiţerii sereişti că dacă vor asculta ordinele superiorilor vor avea de-a face cu el. Această instigare la insubordonare a rămas, ca multe altele, netaxată de către puterea constantinesciană. Prinzând curaj şi având, fireşte, spatele necesar cum şi complicitatea, conştientă sau inconştientă a unor cozi de topor gen Gheorghe Onişoru Radu Timofte a ajuns acum să se creadă un fel de proprietar al intelligence-ului românesc. Aşezat cu posteriorul pe arhive, a blocat activitatea legală a CNSAS-ului, comportându-se asemeni precupeţei care împarte grămăjoarele de păstârnac cui şi cum are chef.

Deşi dl. Timofte n-a făcut nici un efort din a-şi ascunde intenţile barând accesul la istoria Securităţi, el devine garantul intangibilităţi unei instituţi scoasă în afara legii , ultimele săptămâni au adus la paroxism încăpăţânarea, deloc nevinovată, de a prelungi tabu-ul instituit asupra braţului înarmat al comunismului. Ieşirea cvasi-isterică a d-lui Timofte, car