Aflat în vara lui 1970 la Dieppe, în Franţa, Emil Cioran îi scria lui Petru Manoliu o scrisoare de răspuns, referitoare la o piesă de teatru trimisă de prietenul rămas în România. Petru Manoliu, născut la 28 ianuarie 1903, în comuna Mihăileni, judeţul Botoşani deci acum o sută de ani făcea parte, prin afinităţ spirituale şi intelectuale, din aceeaşi generaţie neliniştită a "noii spiritualităţi". Romancier ( Tezaur bolnav, 1936, Moartea nimănui, 1939, Domniţa Ralu Caragea, 1939), eseist ( monografia Ion Creangă, 1944), a trăit în ultimele decenii de viaţă ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoşoaia, retras din viaţa literară, traducând ( din Thomas Mann în special) şi scriind pentru sertar. Au rămas se pare în manuscris o Viaţă poetică a lui Descartes, drama în versuri Exilul poetului, la care se referă probabil Cioran, pagini de jurnal şi de memorii.

Scrisoarea pe care o oferim spre lectură cititorilor noştri i-a fost dăruită de destinatar profesorului Şerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoşoaia, împreună cu o alta către Arşavir Acterian pe care am publicat-o în urmă cu ceva timp tot în România literară. Pe plicul acesteia din urmă, Petru Manoliu a scris cu cerneală verde următoarea dedicaţie "Lui Şerban Cioculescu, ca răspuns la neuitata sa vizită la Mogoşoaia, această scrisoare a unui prieten de departe" La rândul nostru publicăm scrisoarea de faţă ca un mic semn de afectuoasă admiraţie pentru cei trei prieteni aflaţi acum, împreună, acolo departe.

Traducere şi prezentare de

Simona Cioculescu

Dlui Petru Manoliu

20, str. Amiral Murgescu 20,

Bucureşti 3/ România

Dieppe, 16 august 1970

Dragul meu prieten,

Îţ mulţumesc că mi-ai trimis piesa ta (1) pe care am citit-o de îndată ce am primit-o. Cum, între timp, i-am trimis-o lui Mircea (2), n-o am la îndemână ca să pot să-ţ