Dacă, obstrucţionaţi în ţara lor de baştină, la cea mai întinsă geografică depărtare de a noastră, îndrăzneţ oameni de ştiinţă şi-ar muta cercetările într-un pitoresc cartier bucureştean ( acoperit cu plase de iederă, mascat cu ciucuri de glicină, perdeluit cu trandafiri agăţători pe însorite ziduri), aducând cu ei obiectul cercetării, clonele de tigri tasmanieni, care ar fi prima lor grijă?

S-ar gândi, fireşte, că acestor marsupiale, redate existenţei la un secol de la extincţa speţei, fiinţe cu nerv şi înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spaţu generos, udat de ploi vesele şi bătut de vânturi regeneratoare, atunci primii vizitatori ar vedea ţâşnind după fluturi şi tupilându-se după guşteri, zvelţ patrupezi dinţaţ de tip stradal, aparent inofensivi, nelătrători, jucăuşi.

Eroare, fatală eroare Tigrul tasmanian, la ora mesei, s-ar repezi asupra vizitatorului cel mai apetisant, devorându-l cu o înfiorătoare rapiditate, chiar înainte ca acesta să-şi dea seama şi să protesteze. Un rău început, fiindcă dedate la carne de om, de cu totul altă prospeţme decât pastilele nutritive presărate prin iarbă de către supraveghetorii lor secreţ, carnivorele în chestiune capătă o genă de invincibil apetit la adresa genului uman, care cu un secol mai devrme le exterminase, deoarece le consumau oile. Primului vizitator, înfulecat într-un minut, i-au urmat două bebeluşe, ce făceau tocmai primii paşi pe pajiştea vieţi, apoi, către finele primei săptămâni, alte victime din toate stările sociale din fericire nici una aparţnând partidului la putere, nici rândurilor celor apolitici. Au fost preferaţ pensionarii care, cum se ştie, prin numărul lor mare, ridică grave probleme societăţi. Dar chiar şi aşa, autoritatea s-a sezi