Pe scena Operei Naţionale din Bucureşti s-a desfăşurat, de curând, un spectacol iniţiat de Grupul Solidaritatea Culturală Română, în scopuri caritabile şi anume Missa prophana, în scenariul, regia şi coregrafia lui Sergiu Anghel şi în interpretarea Teatrului de Balet Oleg Danovski din Constanţa. Este pentru a doua oară când Opera bucureşteană găzduieşte un astfel de spectacol, în care toţi interpreţi şi creatorii îşi pun arta în serviciul unor categorii sociale sau unor instituţi care doresc să le ajute. De astă dată spectacolul a fost dat în beneficiul Clinicii de cardiologie a Spitalului Colţea din Bucureşti, deci în beneficiul tuturor acelora care vor solicita asistenţă medicală la această Clinică.

Prin tematică şi prin scenariu s-a dorit ca spectacolul să fie situat într-o zonă aflată la interferenţa dintre artistic şi religios. O primă variantă a acestei lucrări a lui Sergiu Anghel, intitulată Missa prophana, am văzut-o cu câţiva ani în urmă, montată la Compania Orion. Ea se axa pe tema e nunaţată de chiar titlul piesei, fiind un fel de rugăciune şi de ceremonial legate de patimile omeneşti, profane, spectacolul desfăşurându-se pe muzica compozitorului argentinian Ariel Ramirez.

De data asta, însă, Sergiu Anghel pune în paralel sacrul şi profanul în mod explicit, şi anume pătimirea lui Hristos pentru mântuirea noastră, şi pătimirile noastre datorate slăbiciunilor omeneşti, carnale, fără să se întrebe dacă ele, chiar asemănătoare, au cumva acelaşi sens. În consecinţă, a introdus în compoziţia spectacolului Corul Madrigal, aflat sub bagheta lui Marin Constantin, care cântă "Hristos a înviat" în limba greacă şi română şi alte cântări din Liturghia ortodoxă şi pe Ion Caramitru care citeşte pasaje din Evanghelia după Ioan. Momentele respective alternează cu cele de dans, care au exclusiv un caracter profan, chiar când folosesc elemente de cere