Mai bine Pasărea cu o singură aripă decât Un control de rutină, şi cu mult mai bine fie şi Leuştean, ea, leuştean, eu decât Vârful... imperfect. Bine scrise, prozele dvs. ultrascurte fac dovada priceperii de a conduce fragmentul la maximum de efect. Oricât de redusă ca dimensiune, naraţiunea lasă să se vadă, poetic vorbind, picăturile înotând în râul din care fac parte. ( Ina Ramian, Bucureşti) * Calculatorul, cu limitele lui, deocamdată, nebătând semnele diacritice, nu e răspunzător de efectele hilare pe care le petrecem la lectura textelor, ci nepăsarea autorilor care îşi închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înţelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greşelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coşmare precum mi-e frice de uitare, şi minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau m-am uitat spre in jos/ ajunsesem prea sus? Dar să nu dăm impresia că textele sunt un dezastru total. Dimpotrivă, fondul este interesant, obsesiile îşi demonstrează cauzele, autoarea îşi supraveghează cu inteligenţă şi îşi exploatează energic slăbiciunile omeneşti şi abilităţile cultivate prin studiu şi cunoaştere de sine. Nu ne miră absolut deloc faptul că într-un C. V. cu cheile la vedere, lucru care ne-o apropie şi ne-o explică, şi ne înmulţeşte deliciul lecturii, găsim, între calităţi, etalate frumos inteligenţa, sociabilitatea, precizarea că se consideră a fi în ceea ce oferă, persoană de încredere, capabilă de lucru în condiţi de stres şi contracronometru, uşor adaptabilă oricăror condiţi. În plus, practică pictura de şevalet-autodidact şi "compunerea de spaţi abstracte în cuvântul scris sau culoare". Odată oferită această cheie complexă spre resurse şi reuşite, să luăm spre exemplu, aici,