Mi-a venit în minte, imediat ce am citit tema, diferenţa pe care am remarcat-o de curînd între modul de a scrie a două persoane. Ea e femeie simplă, de la ţară, iar el e un bărbat pretins cultivat, bineînţeles, de la oraş. Femeia în cauză are de plătit, în urma unui proces, daune pentru nişte distrugeri provocate de fiul ei. E aşadar "pîrîta". Domnul în cauză e "reclamantul", cel care îşi cunoaşte (sau crede că îşi cunoaşte) drepturile şi pretinde, în virtutea acestora, după 25 de ani, o modificare în cartea de muncă. Acestea sînt datele iniţiale, juridice, dacă vreţi. Ceea ce interesează e o altă diferenţă, mai profundă poate, dintre ei. Pentru că ţine de mentalitate. Femeia de la sat e umilă, nu are de contestat nimic şi în limbajul ei, uneori poticnit, alteori curgător - fără puncte între propoziţii - scriind pieziş şi de parcă ar şopti o litanie, invocă viaţa grea pe care o duce. Nu acceptă însă să rămînă datoare, achită jumătate din datoria fiului şi cere o amînare pînă va plăti şi restul. Iată cea mai mare parte din scrisoarea ei (se citeşte mai greu dar poate că merită): "Subsemnata Gîrz Anuţa (Morar) vă declar următoarele probleme şi vă rog foarte frumos să mă înţelegeţi vreau ca să vă scriu căci fiul meu morar Alin a plătit 1.000.000 lei şi eu Mama lui nu am nici o posibilitate de a plăti toată amenda acum căci de la primărie am luat bani şi leam cumpărat la copii de şcoală şi nu am de unde să plătesc toţi bani în afară de 500.000 am plătit acuma şi cinci sute de mii îi plătesc cînd îi iau de la primărie şi vă rog ca să mă înţelegeţi că tata lui Morar Alin a plecat de 9 ani de zile şi ma lăsat cu 5 copii şi eu cele 500.000 vi le plătesc cînd am posibilitate pînă la sfîrşit de an şi am şi eu foarte mari greutăţi nu am nici un sprijin de la nimeni şi trăim numai din alocaţia la cei 2 copii şi eu ca mamă să pot săi întreţin lucrez pe la oameni numai pe m