După un an m-am întors acasă într-un autocar simpatic, plin de lume amestecată, eu înconjurat de trei june - aşa mi-au zîmbit sorţii numărului de la scaun. Am petrecut o zi şi o noapte între aceste trei frumuseţi pline de umor care se întorceau după luni de muncă legală, pe contract, în lumea vestică: inteligente frumuseţi, cu har în deprinderea limbilor străine, cu un accentuat simţ ironic, cu talent în a se adapta în situaţii dificile. Împreună am împărţit Coca-Cola, Orbit fără zahăr, biscuiţii Prinzess Roll. Le-am ascultat poveştile presărate cu poante, cu umor, cu izbucniri faţă de cutare patron italian, altul neamţ, intimidaţi de frumuseţea, de ironia, de capacitatea lor de muncă şi mi-am adus aminte de ce îmi spusese Guido Canciani, amicul meu din Padova, înamorat şi el, ca mai toţi confraţii lui de obîrşie, de, vorba lui Alecu Russo, "femeia româncă". "Aveţi femei atît de frumoase, şi de inteligente, şi de harnice, şi voi sînteţi exact inversul lor", mi-a spus şi eu am citit spusele lui pe deandoaselea, în oglindă; care va să zică noi, bărbaţii români, am fi "urîţi, proşti, leneşi". "Ehe", i-am replicat în grabă, "poate că poporul de gay europeni o fi gîndind altfel, ori poate chiar doamnele din vechea Europă să aibă păreri diferite de ale domnilor din UE". În sfîrşit, coabitarea mea cu frumuseţile patriei din autocar a ajuns în zone de mărturisiri de interes general, nu ştiu care din preajma zarvei noastre a aruncat, printr-un oftat semnificativ, observaţia că ţărişoara noastră ar fi frumoasă şi minunată dacă n-ar fi corupţia asta care o macină la toate nivelurile. Pe dată fetele mele, întrucît nu aveau chef de politici, au explicat că, bunăoară, dacă la vamă ar fi să li se solicite dijma cuvenită şi obştească în euro, ele, frumuseţile mele cele ironice, bătăioase, pline de viaţă, au pregătite pentru vameşi, bani roşi. Ăsta e, mi-au spus, numele pentr