Dacă s-a reuşit ţinerea în frîu a inflaţiei, economia s-a mai mişcat (vorba unui cunoscut: vai steaua ei!...) şi, deci, a răsărit - măcar incipientă - clasa mijlocie, atunci au apărut creditele ipotecare. Dacă au apărut creditele ipotecare, s-a dat drumul la case. Dacă s-a dat drumul la case, preţurile apartamentelor au săltat brusc, deoarece în intervalul 0-40.000 USD nu există - încă! - ofertă de locuinţe adevărate, ci doar de blocuri. Or, ştiindu-se imbatabili pe acest sector, proprietarii şi agenţiile au profitat de ocazie revitalizînd ceea ce fusese, vreme de cîţiva ani, un sector muribund. Fireşte, devreme ce am spus mai devreme "încă", înseamnă că această supremaţie nu poate fi de durată. Mulţi producători de case la cheie au înţele în sfîrşit că nu vor face avere prin umflarea preţului de cost pe metru pătrat, ci, dimpotrivă, prin încercarea de a găsi acele tehnologii şi materiale care să îl coboare la nivelurile cele mai rezonabile. Ţinta psihologică de 100 de euro/mp a fost deja doborîtă, dacă e să ne luăm după unele oferte de la ExpoConstruct. Trebuie însă păstrată o atenţie severă asupra acestor oferte. Fundaţia HAR a reuşit să facă o casă de 70 mp cu 5.600 de euro, dar fătă manoperă şi fără teren. Cu alte cuvinte, doar printr-o industrializare înţeleaptă şi pe terenuri cu preţ de cost redus, dar dotate cu infrastructura necesară, se vor putea realiza cu adevărat preţuri decente. Deocamdată, ce se poate observa pe piaţa imobiliară (şi includ aici expoziţia pentru casele din ansamblul H.Coandă, de la MLPTL) este că nu avem încă nişte case rezultate dintr-o cercetare a ceea ce înseamnă locuirea - atît cea privată, cît şi cea colectivă - astăzi şi aici. Cu firave excepţii, nu există de fapt nici un fel de cercetare pe temă. Oriunde altundeva însă se lucrează intens (dacă ar fi să dau numai exemplul
excepţionalelor ansambluri de locuire colecti
