Nu atît din lipsă de inspiraţie cît din criză de timp (deşi una o poate, bineînţeles, provoca şi întreţine pe cealaltă), fac apel la nişte decupaje dintr-o carte pe care am mai comentat-o aici (în numărul din 1-7 noiembrie 2002) şi care se intitulează Ce este un scriitor? Mici secrete ale creaţiei literare. Revin şi ca să mă eliberez de un sentiment de vinovăţie: omisesem atunci să menţionez numele autorilor Alain Duchesne şi Thierry Leguay. Simplu colaj, aşadar, neavînd altă justificare decît aceea care te face să transcrii într-un jurnal intim (sau, mă rog, vorba lui Tournier, extim) citate, anecdote, vorbe memorabile etc.; e, de fapt, binecunoscutul paradox al jurnalului: cînd notezi că "astăzi nu s-a întîmplat nimic" notaţia arată însă că - totuşi - s-a întîmplat ceva. Cocteau şi povestea manuscrisului uneia din cărţile sale, Eseu de critică indirectă: "A trebuit mai întîi să bat manuscrisul la maşină şi apoi să-l fac cadou unei prietene care dorea mult să-l aibă. Nu era deloc lesne fiindcă scrisesem, închis în apartamentul din strada Vignon, pe cutii de ţigări, pe pantofi de tenis vechi, pe spatele plicurilor, pe feţe de masă. Manuscrisul consta dintr-un sac plin cu obiecte. Doamna căreia i-l dăruisem l-a luat purtîndu-l pe umăr, precum un sac cu cărbuni". Cînd se aşeza la birou să-şi scrie Istoria Naturală, Buffon purta manşete de dantelă. Romancier, critic temut, academician, Angelo Rinaldi declară că e incapabil să scrie dacă nu are cravata la gît: "Păstrez cravata din respect pentru gramatică". Balzac: "O noapte de dragoste înseamnă treizeci de pagini nescrise". Comentariu al lui Claudel la moartea lui Gide: "Moralitatea publică e în cîştig iar literatura nu pierde mare lucru". Walter Benjamin: "Umple pauzele de inspiraţie copiind textul deja scris. Inspiraţia se va trezi între timp". Thomas Bernhard: "Cel mai bun sistem pentru a combate angoasa e să