În sfera ştiinţelor sociale se petrece o stranie recalificare: presupuşii gestionari ai memoriei colective se transfigurează în temnicerii ei. Instituţionalizată sub firma CNSAS, tăinuirea informaţiei nu se mulţumeşte cu dosarele Securităţii, ea îi molipseşte şi pe depozitarii unor inocente arhive sociologice. După efemerul dezgheţ de la începuturile regimului ceauşist a fost reintrodus studiul universitar al sociologiei, tratată anterior ca instrument al ideologiei imperialiste. Şef al catedrei restaurate a fost numit la Universitatea din Cluj tînărul conferenţiar de la secţia filozofie Ion Aluaş. Proaspăt promovatul sociolog clujean se născuse în comuna Gîrbou din fostul judeţ Sălaj, silit să înfrunte din fragedă copilărie împrejurări neobişnuit de vitrege. Tatăl paralitic, mama lui lucra ca slujnică, pe băieţaş tocmindu-l cioban la ciurda de vaci. Felul în care micuţul îşi îndeplinea îndatoririle avea o ciudăţenie: el îşi împărţea atenţia între supravegherea turmei şi citirea cărţilor pe care le împrumutase de la biblioteca şcolii. Consătenii îl priveau cu simpatie pe protagonistul acestei ciudate obişnuinţe. Reputaţia pe care o dobîndise o împinsese pe mama lui, leliuca Maria, să-l ia de mînă şi să plece cu el tocmai pînă la Cluj, aflat, ca şi Gîrboul, sub ocupaţia Ungariei în urma dictatului de la Viena. Aci ea îşi înfăţişă odrasla unui mare domn de seminţie română, care îl luă pe exoticul compatriot sub ocrotirea sa. La capătul răgazului cuvenit, ciobănaşul din Gîrbou absolvea gimnaziul în limba maghiară pe care ajunsese să o vorbească fără greş. Schimbarea intervenită în destinul ţării la 23 August 1944 a avut consecinţe radicale în destinul lui Aluaş. Dată fiind "origina lui sănătoasă", el fu trimis la studii în URSS. După o serie de peripeţii, la înapoiere el obţinu poziţia de conferenţiar la catedra de filozofie a Universităţii clujene, avînd apoi n