(Acest articol este interzis părinţilor mei,

deoarece conţine: scene de violenţă fizică

moderată, consum de alcool, comportament

uşor de imitat de către părinţi etc.) Cred că prima mea perioadă boemă a început cu un nevinovat concediu al familiei Popescu în care era inclus şi cîinele Bonzo, atunci cînd mi s-a spus la plecare: "vezi, cheile sînt acolo!", "banii ţi i-am lăsat în dulap!", "mîncare ai în frigider!" şi "să nu care cumva să aud de vreun zaiafet p-aicea că...". A doua zi erau invitaţi toţi noii mei prieteni pe care-i cunoscusem de curînd la mare şi a urmat o băută hipioţească, "tovărăşească", cel puţin aşa îmi închipuiam eu, cu chitări, vodcă ieftină, filozofie de balcon, la ora cinci dimineaţa, cîte un ardei iute de fiecare pentru ciorba lăsată de ai mei în frigider, apoi, în lipsă de altceva, cartofi prăjiţi, în sfîrşit... tot felul de poveşti romanţate în care băutura se termina, iar buticul de vis-à-vis era închis, cei trimişi după alte licori trebuind să umble ca bezmeticii prin tot cartierul, apoi toată treaba a degenerat... patinaj artistic pe gresia din bucătărie, înlesnit de o soluţie spumoasă de spălat geamuri care a fost împrăştiată mai întîi pe pereţi şi am constatat cu toţii că "alunecă", o incursiune, desculţi, în faţa scării de bloc, cu chitările după noi, cîntînd pe vreo patru voci, "la marginea pantei abrupte, la un han s-a oprit un străin...", la care ni s-au alăturat vreo doi hipioţi din prin vecini pe care nu-i văzusem niciodată la faţă pînă atunci... unul dintre ei cu păr lung şi blond şi cu chip angelic, chipurile cel mai bun chitarist din 2 Mai (dar ce ştiam eu despre "doi mai" pe vremea aceea?) ...băieţii s-au autoinvitat la chef, dar n-am vrut să-i primim, ni s-au părut dubioşi şi i-am trimis la "boema lor"! ...s-au supărat şi au spus că nu vor mai cînta niciodată "mugur de fluier" cu noi! ...ne durea undeva!