- Social - nr. 130 / 5 Iulie, 2003 Cu ocazia unei recente deplasari de documentare in judet, mi s-au pus, de mai multe ori cateva intrebari dilematice: merita sau nu sa se repuna in functiune traditionalele "cazane" de fabricare a tuicii?: sau, cum va reactiona fiscul daca proprietarii nu au autorizatie de functionare; alti amatori intreaba si se intreaba daca e bine "sa concurezi cu bauturile de «stat»" (adica, cu cele produse de fabricile autorizate, aflate, cat de cat, sub control fiscal); ca, "de cand cu scumpirile din ultima perioada la bauturile alcoolice, comertul «pe sub mana» cu tuica scursa din cazanul propriu, poate fi rentabila?" etc., etc. Oamenii satelor, mai ales cei instariti, care si-au putut permite sa-si comande o instalatie de fabricare a tuicii in gospodaria proprie au simtit ca de aici se pot scoate ceva bani frumosi (desi murdari) si au trecut, in mare graba, la revizuirea, repararea si, de ce nu, la modernizarea "cazanelor" care pana mai ieri erau dezafectate. Nu voi nominaliza, aici si acum, nici localitatile si nici "intreprinzatorii" porniti pe calea unei asemenea pierzanii. Este dreptul si oibligatia organelor in drept sa-i dibuiasca. Ceea ce doresc sa subliniez priveste cifrele statistice, credibile, totusi, prezentate pe plan national de catre Patronatul Garant. Potrivit unui sondaj efectuat in 4.600 de comune din tara, au fost identificate 55.000 - 60.000 de cazane individuale, in care se produce tuica si se preconizeaza ca numarul acestora va creste pe masura ce nivelul de accizare a alcoolului se va majora gradat, pana in anul 2007, la 550 de euro/hectolitru. Romulus Dascalu, presedintele Patronatului Garant, declara in deplina cunostinta de cauza: "Cum asemenea nivel de accizare, un litru de vodca va costa 800.000 _ 1.000.000 de lei, iar numarul cazanelor individuale, in care se vor produce rachiuri naturale va creste la peste 100