Tratatul romano-rus semnat ieri, la Kremlin, de presedintele Iliescu si Putin, este din punct de vedere politic un pas important pentru normalizarea relatiilor intre cele doua state. In acelasi timp Tratatul romano-rus semnat ieri, la Kremlin, de presedintele Iliescu si Putin, este din punct de vedere politic un pas important pentru normalizarea relatiilor intre cele doua state. In acelasi timp insa, astazi, Tratatul este mai putin important pentru Romania decat daca el ar fi existat acum cinci sau zece ani. Atunci, Romania se zbatea sa se smulga din zona gri a Europei. Incapabila sa faca reforma in interior, Romania se afla in plan extern intr-una din cele mai dificile perioade din istoria sa. In Est era in plina desfasurare razboiul din Republica Moldova, in Sud, Iugoslavia facea implozie. In Vest, Ungaria impingea lucrurile dincolo de limita suportabilitatii, iar in Nord, Ucraina era obtuza la orice dialog. Faptul ca presedintele Iliescu este un sef de stat care cunoaste in amanunt meandrele spiritului rusesc ar fi putut fi odinioara un mare avantaj pentru Romania. Din nefericire, istoria postdecembrista a transformat acest atu intr-un dezavantaj. Atunci cand toti mai-marii acestei lumi mergeau la Moscova pentru a-l imbarbata pe Eltin inaintea operatiei pe inima, Romania nu indraznea sa faca vizite nici la nivel de secretar de stat in ministerele de externe. Astazi, Romania este o tara invitata in NATO, care a adapostit deja militari americani pe teritoriul sau, razboaiele s-au terminat, Ungaria a devenit un partener de nadejde, statele din fosta Iugoslavie apeleaza la Romania ca la un frate mai mare. Romania nu-si mai face probleme daca va fi admisa in Uniunea Europeana, ci numai cand va fi admisa. Actualul Tratat bilateral nu rezolva problemele trecutului - returnarea tezaurului romanesc si condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, dar face in asa fel incat aces