- Cultural - nr. 130 / 5 Iulie, 2003 Pe 8 iulie se vor implini 10 ani de la trecerea lui in eternitate Exista o carte a Ilenei Malancioiu, cu o suita de versuri - "Doarme Ieronim". Facand o compilatie intre mai multe poezii, am alcatuit un monolog cu care am intrat la Teatru. Suna cam asa: "Era o noapte aproape alba, Doamne, ce noapte era...Stam in patul lui Ieronim..." In patul lui Calin Nemes, din Cluj, strada George Cosbuc nr.11, mama sa gazduieste musafiri osteniti, cunoscuti si prieteni ai lui. Nu exista nici o granita intre viata si moarte. Ieronim, sau Calin, a trecut intr-o noapte foarte alba. Precum gandurile sale: "Vreau sa va provoc. Va fi un duel, cum a mai fost: eu voi avea cuvintele, dumneavoastra armele. Voi vorbi pana cand armele vor tacea. Si chiar daca un glonte ma va mai strabate o data, de data asta definitiv, cuvintele mele vor fi rostite de un alt om, care, la randul sau, de va fi pedepsit cu moartea, le va lasa altuia. Cuvintele limbii romane si cei care le rostesc nu se termina niciodata, spre deosebire de gloantele asasinilor. Si mai e ceva. Secretul pe care eu il cunosc pe pielea mea e fantastic: moartea incepe extraordinar. Daca si restul e la fel, inseamna ca nu e deloc ingrozitor. Dar cred ca depinde si de felul in care mori. «Totuna e dac-ai murit/Flacau ori mos ingarbovit/Dar nu-i totuna leu sa mori/Ori caine-nlantuit.» Asa a spus Cosbuc. Eu astept. Astept plin de incredere moartea sau viata. Nu sunt morbid, iubesc viata. Ca oricare om. Dar nu ma cramponez de ea; spre deosebire de dumneavoastra, domnilor asasini, mie nu mi-e frica de moarte. Pentru ca eu stiu ce frumos incepe. Si, acum, va rog pe toti cei care credeti ca ma auziti sau ma vedeti, sa ingenunchiem. In primul rand, pentru cei care au murit pe strazi, ca noi sa ne putem aduna pe strazi. In al doilea rand, pentru ca, stand in genunchi, suntem mult mai usor de ochit prin vi